O lume posibilă

Stai jos și spune-mi cum lumea ta s-a prăbușit.

Mai ia o gură de bere

Mai ia o țigară din pachet

Suntem la masa asta

Împreună

Nu fiindcă ne place la fel –

Ci pentru că plângem la fel.

Eu am să desenez pe peretele alb al bucătăriei

O lume posibilă

Unde săptămâna viitoare nu ne întrebăm ce punem pe masă

Unde luna viitoare nu ne întrebăm cu ce plătim lumina

Unde ce ne face să plângem nu ne face să plângem.

Unde problemele Mariei și ale Marianei nu sunt sub microscop

Sunt mari și foarte mari

Unde suntem două puncte mici,

Într-o mare de puncte mici

Întinse până la grindă

Și până rămân fără pastă în pix.

Hai să ne culcăm chirciți, 

Până dimineață când alarma sună iar prea târziu

Și trebuie să șterg mâzgăleala de pe peretele din bucătărie.

Apoi sărut oglinda ca pe o icoană

Și te privesc dormind încă 30 de minute:

Tu, cea mai frumoasă capcană

În care mi-aș lăsa oasele

Ca un cadavru de pe Everest – testament

Pentru cât de sus am putut ajunge.

---