O națiune fericită
Gicu Studentu se însurase cam devreme. N-ar fi vrut, numai că a fost o încurcătură cu Magdalena a lui Brâncoveanu.
Când a fost să își ia înapoi diploma de bacalaureat a cumpărat și două casete: una cu Ace of Base și alta care se numea Superselecții Volumul 3. Nu avea la ce să le asculte și nu știa decât frânturi din melodiile de pe casete. Cu o excepție: „Happy Nation”. O auzise de câteva ori prin cârciumi și îi plăcea mult. Au dat-o odată și la radio și a tresărit ca și când până atunci ar fi fost o legătură ascunsă între el și melodia asta, iar acum totul se dezvăluia lumii întregi. Învățase cântecul și îl fredona în gând mai mereu: Situeișăn / living in schimbeșăn…
Într-o sâmbătă a mers la discotecă și a luat cu el și casetele. I le-a dat lui Muflonu, care era DJ și vindea și jamaică la bar. Avea un deck Futachi cu dublu cassete, dar de vreo lună nu mai mergea decât una singură. De asta, când nu turna vodcă în țoi, învârtea casetele pe un creion să le potrivească. Nu avea timp nici să respire și alerga continuu de la bar la pupitru. Când l-a văzut pe Gicu cu casetele s-a bucurat, dar nu a lăsat să se vadă. A citit în grabă discografia și și-a dat seamă că poate să le lase să meargă cap-coadă, fără să mai învârtă alte casete pe creion toată noaptea.
– Ți le dau de tot, că eu nu am la ce să le ascult acum, am casul bulit. Da’ îmi dai dedicație cu piesa asta, „Happy Nation” de la mine pentru Magda toată luna iulie, i-a spus Gicu direct la ureche, ca să fie mai bine auzit în zgomotul din discotecă. DJ-ul a acceptat târgul dând din cap, ca și când ar fi făcut o concesie. Nu mare, dar tot o concesie.
– Lasă-le lângă deck, îi spuse el lui Gicu, însă acesta i-a făcut semn că nu a înțeles. Așa că se aplecă la urechea lui și rosti mai tare: Lângă deck, lasă-le acolo că mă uit eu!
La început, ideea lui Gicu cu dedicațiile a dat roade. Nu a făcut mare lucru să se apropie de fată, dar o căuta cu privirile de fiecare dată când Muflonul spunea că melodia este de la Gicu Studentu pentru frumoasa Magdalena B. Ea era măgulită, îi zâmbea și roșea, dar nu se vedea mai nimic la lumina becurilor colorate din discotecă.
După vreo două săptămâni, Magda s-a săturat de toată povestea asta și l-a ignorat cu cruzime. Aproape că nici nu îi răspundea la salut, iar când se auzea dedicația în difuzoarele așezate pe scena căminului cultural se întorcea a lehamite. Asta l-a înfuriat la culme pe Gicu. În ultima duminică din iulie a mers la discotecă, a băut fără să mai țină cont de nimic. Ar fi stat în banca lui dacă nu s-ar fi simțit deznădăjduit când a văzut-o cum dansa blues cu Ilie Șobolanu. Așa că a hotărât să o aștepte când pleacă spre casă. După ce a trecut de monument i-a sărit în față.
– Bună seara, domnișoara Magdalena! Ia ziceți, nu vă mai place Ace of Base? Deloc, îh!?
– Te rog să îți vezi de treaba ta și să mă lași pe mine în pace cu muzica și dedicațiile tale, comandă ea pe un ton ignorant și disprețuitor. În tot timpul ăsta rămaseră singuri. Fetele care au însoțit-o până la monument s-au oprit câțiva pași mai încolo, să o aștepte.
– Tăiați-o acasă, proastelor, că nu e treaba voastră aici, strigă Gicu și o strânse pe Magda cu putere de braț. Se auzi un fel de chițăit din depărtare și niște înjurături pițigăiate ce se amestecau în întuneric cu muzica de pe Superselecții Volumul 3 ce răzbătea din discotecă până acolo.
– Te duc eu acasă. Vrei să te duc acasă?
– Dă-mi drumul, tâmpitule, că te dau pe mâna poliției, îi spuse Magda aproape șoptit. Nu vreau să mă duci acasă!
– …cu Șobolanu! Bluzuri la sentiment, cu spatele gol, auzi?! Doamne cât de proastă ești!
– Dacă nu-mi dai drumul țip până aude și mă-ta aia…, nespălatule!
Gicu slăbi strânsoarea și lăsă mâna să îi alunece. Surprinsă de ușurința cu care l-a pus la punct, a rămas pe loc și a început să râdă prostește. Fata n-a avut vreme să vadă când a încercat să se întoarcă, iar apoi s-a răzgândit și, răsucindu-se, a izbit-o cu dosul palmei din toate puterile. A prins-o apoi de piept să nu se prăbușească și a continuat să o lovească. Apoi a așezat-o încet lângă gardul lui Oiță, pe troscotul moale și jilav. Și a lăsat-o acolo.
A rupt-o la fugă spre casă, a intrat pe vârfuri în odaia fratelui său și a aprins lumina.
– Marcel, Marcelino, trezește-te, frate!
– Ce-i, cine ? Se ridică buimac și își duse mâinile la ochi să se apere de lumină.
– Am bătut-o pe a lui Brâncoveanu ca pe un golan. Ca pe un golan am bătut-o pe Magdalena!
– Ce-ai făcut?
– Am bătut-o, bă! Am bătut-o… Nu știu dacă mai suflă. Am lăsat-o acolo…
– Unde? Ce-ai făcut, prosule? Unde e?
– La Oiță, la gard… lângă monument. Bă, nu știu dacă mai suflă!
– Păi tu nu te-ai uitat? Ce-ai avut mă cu ea…?
– Am fugit… Băi, dacă am omorât-o pe proastă? Îmbracă-te, hai cu mine să mă ajuți.
– Ce ai avut, mă, cu ea? Ți-a făcut ceva?
– Mi-a făcut sau nu mi-a făcut. Dacă am omorât-o? Mă duc dracului la pușcărie, vai de curu’ meu de prost.
Cât au vorbit în șoaptă să nu-i audă careva, Marcel s-a îmbrăcat cu ce a apucat și au ieșit încet din casă, ca mai apoi să iuțească pasul. Când s-au apropiat de casa lui Oiță, Marcel i-a făcut semn cu mâna să stea pe loc. A pus apoi mâna pe gard și a pornit în căutarea ei. După câteva minute s-a întors nedumerit.
– Unde-ai bătut-o, Gigule? Unde?
– În cap. I-am dat în cap de trei-patru ori. Nu mai știam ce fac.
– Nu, mă! Unde e fata? Unde ai lăsat-o, unde e acum?
– Păi e lipită de gard acolo, hai că-ți arăt.
Au pornit amândoi pe mijlocul șoselei și mergeau de parcă treceau pe acolo din întâmplare.
– Aici! Nu e! Unde dracu e?
– Păi tu pe mine mă întrebi, bezmeticule?
– Nu mai e aici. O fi luat-o careva. Pușcăriaaaa, pușcăria, Marcelino! Acolo ajung. Vai de curu’ meu, tată! Tu-ți eisofbeis-ul și hapineișănu’ mă-tii de cretin, spuse Gicu, căindu-se amarnic.
– Hai acasă, că s-a trezit singură și a plecat acasă, îl liniști Marcel cu cumpătarea unuia care nu știa tot ce se întâmplase și care își putea permite să se gândească că nu e totul așa de rău pe cât putuse să îi povestească Gicu. Hai acasă, că mâine vedem noi ce e de făcut, mergem la fată, vorbim cu ea. Nu e moartă!
Vorbele fratelui l-au mai liniștit. Nu își puteau pierde întreaga noapte acolo, dacă îi vedea cineva.
Situeișăn / living in schimbeșăn / uer dă pipăl hav dă gud / for meic anadă huuu, se auzi din nou în capul lui Gicu după ce s-a mai liniștit, iar asta a reușit să îl răscolească iar.
Nu se luminase bine, că la poarta lui Gicu a apărut Sebi Robocop să îl invite la secție. Nu s-a mai putut împotrivi, a pus capul în pământ și s-a urcat în Dacia nouă cu girofar și bord CN pe care postul de poliție din comună o primise în primăvară. Înainte să pornească, Sebi Robocop s-a întors și l-a întrebat superior ce dracu a făcut. Se aștepta să fie îngăduitor cu el, jucau fotbal împreună, fuseseră la revelion…
Imaginea reprezentativă: Nathan Walker
Leave a comment