[oasele metalice] și [pe fundul zilei]

oasele metalice

cântă acorduri

de sticlă

în bătăile

inimilor noastre 

falangele mele fragile

lovesc portiera mașinii tale

te-ai speriat de mine

eu aveam de pe atunci

bucăți de metal în oase

creșteau în mine invers

ca orhideele de pe pervazul mamei tale

ți-a fost frică de mine

și eu m-am speriat de atâta iubire   

te poți apropia

î n c e t

îți strâng fălcile cu falangele mele rupte

te voi încălzi cu vocea mea

n-o să mai trântesc niciodată portiera

voi învăța să te văd

și vei ști că poți să crești în mine invers

ca o poveste care începe cu finalul

---

pe fundul zilei

mai rămân câteva firimituri

din lucrurile care te bucură

puiul de somn

sau pastele care te așteaptă

pieptul de curcan din congelator

mesajul tău vocal

și punga de mazăre din chiuvetă

pe care e mai bine să o gătești

cât de repede poți

ploaia care bate în geamul mansardei

canapeaua care ți-a strâmbat spatele

cu câteva grade în plus

(când vor rămâne doar oasele din mine

să-mi îndreptați vertebrele

ca într-un puzzle în care piesele sunt forțate

să mimeze naturalețea de a se potrivi)

demielinizarea axonului dumneavoastră

nu este gravă

luați vitamine și feriți-vă de stres

dar cum să te ferești de stres

dacă pe fundul zilei

mai rămân câteva firimituri

din lucrurile care te bucură?

---