[Orașul Fetelor] și [I never said I was afraid of dying]
Orașul Fetelor
în Saint-Cloud
cu rochiile de vară și inimile la vedere,
lasă-mă să-ți iau plasele grele din mâini
și să-ți arăt cum e să dansezi până-ți tremură picioarele,
iar apoi să ne ascundem în iarba sălbatică și să ne odihnim sprijinite una de alta
poți să mă ții de mână, să-mi împletești părul în spic, să mă săruți,
aici nu ai de ce să-ți fie frică: nu există priviri ascunse și cel mai mic rău;
la miezul nopții Lizzie se va urca pe lună,
iar sub ea, corpurile noastre sunt electrice.
dimineața luăm cina în pijamale de mătase, cu ochii orbiți de lumină
îți aduc garoafe roșii,
poți să bei cafea și să visezi toată ziua:
viața nu trebuie să înceapă devreme
și chiar dacă, din întâmplare, irosim tot timpul care ni s-a dat,
am să te strâng în brațe până la sfârșitul lumii.
I never said I was afraid of dying
tatăl lui Matei are un taxi galben și mi-aș fi dorit să-l pot suna la 4 dimineața,
când m-am urcat în mașina unui necunoscut,
pentru că nu poți fi cu adevărat dumb & young dacă nu ai penis și,
cu siguranță, nu-ți permiți să aștepți orice-ți aduce seara la 16 ani, în fustă scurtă și cu fard albastru,
pentru că mereu va fi o fată (Maria, Patricia etc.)
de la care știi că nu e bine să fii singură noaptea la Spirală,
în centru, la capătul lumii se deschide un câmp de luptă pe uterul tău.
ultima dată când am vorbit, corpul meu nu mai era al meu
și tu ai știut,
dar nu ai spus nimic:
mi-ai luat tălpile în mâini și le-ai spălat în lac
/urmează un deceniul fără poezie/
Leave a comment