[Patimi], [Îndulcind pelinul], [Au mai rămas trei zile] și [Trăim]

Patimi

rugul vorbelor tale

m-a ars

lațul privirilor tale

m-a sugrumat

pântecul urii tale

m-a înghițit

rânjetul nebuniei tale

m-a aruncat în abis

dar n-am fost de învins.


Îndulcind pelinul

picături răzlețe bat în geam

în ram în viață

în pământ nu bat. acolo se strecoară

printre firele îndrăznețe de iarbă

care s-au încăpățânat să iasă

după o iarnă secetoasă

iarba și-a chemat firele-verișoare

care leagă lumile

potolesc setea

dezleagă dorul

nimic nu poate împiedica acest

botez primăvăratic

e atâta bucurie

în această întâlnire

dintre pământ și apă

încât

aerul se sufocă și

focul

scoate scântei de laudă.

mireasma binecuvântată cuprinde întregul

ridic gândul spre cer

plec genunchii

plec.


Au mai rămas trei zile

le numără mezinul meu

le scade, le adună,

mă cuprinde de gât, mă ține de mână

el schimbă data în calendar în fiecare dimineață

după anafora și gura de agheasmă

după salutul cu Tatăl din ceruri

și cel cu tatăl lui din dormitor

după îmbrățișarea cu mine

și două îmbrânceli cu fratele lui.

Au mai rămas trei zile.

Cum va fi, mă întreb,

oare va fi pace?

Un lucru este cert

nu vor veni cu găini și cocoși

nici mama, nici tata.


Trăim

Albul impur al zăpezii

instigă la tristețe și singurătate

odată ce sărbătorile s-au încheiat.

Degeaba drumurile așteaptă să fie curățate

raza de soare sau o altă ninsoare

ne poate irita

această stare

o putem trata cu un surâs.

Mereu sunt puține de ascultat

când sunt multe de spus

într-o lume cu multă lume

dar oameni puțini

trăim

o continuă eclipsă.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *