[Patimi], [Îndulcind pelinul], [Au mai rămas trei zile] și [Trăim]
Patimi
rugul vorbelor tale
m-a ars
lațul privirilor tale
m-a sugrumat
pântecul urii tale
m-a înghițit
rânjetul nebuniei tale
m-a aruncat în abis
dar n-am fost de învins.
Îndulcind pelinul
picături răzlețe bat în geam
în ram în viață
în pământ nu bat. acolo se strecoară
printre firele îndrăznețe de iarbă
care s-au încăpățânat să iasă
după o iarnă secetoasă
iarba și-a chemat firele-verișoare
care leagă lumile
potolesc setea
dezleagă dorul
nimic nu poate împiedica acest
botez primăvăratic
e atâta bucurie
în această întâlnire
dintre pământ și apă
încât
aerul se sufocă și
focul
scoate scântei de laudă.
mireasma binecuvântată cuprinde întregul
ridic gândul spre cer
plec genunchii
plec.
Au mai rămas trei zile
le numără mezinul meu
le scade, le adună,
mă cuprinde de gât, mă ține de mână
el schimbă data în calendar în fiecare dimineață
după anafora și gura de agheasmă
după salutul cu Tatăl din ceruri
și cel cu tatăl lui din dormitor
după îmbrățișarea cu mine
și două îmbrânceli cu fratele lui.
Au mai rămas trei zile.
Cum va fi, mă întreb,
oare va fi pace?
Un lucru este cert
nu vor veni cu găini și cocoși
nici mama, nici tata.
Trăim
Albul impur al zăpezii
instigă la tristețe și singurătate
odată ce sărbătorile s-au încheiat.
Degeaba drumurile așteaptă să fie curățate
raza de soare sau o altă ninsoare
ne poate irita
această stare
o putem trata cu un surâs.
Mereu sunt puține de ascultat
când sunt multe de spus
într-o lume cu multă lume
dar oameni puțini
trăim
o continuă eclipsă.
Leave a comment