[Patul înviat], [Cireșe coapte] și [Apocalipsa din vis]
Patul înviat
Patul meu
este la fel de mort
ca-n fiecare noapte
în care stau în el
doar eu,
cel aproape mort.
Voi invoca
mica moarte
ca să te creeze
după chipul și asemănarea
dorințelor mele.
Atunci îmi va învia și patul
ca un poem în care
reușesc să te scriu
chiar și cu cerneală albă.
Cireșe coapte
Singura mea șansă
la nemurire
sunt cireșele coapte,
ușor înnegrite,
ce ți s-au lipit de sâni
și mă așteaptă.
Dar ca-n orice basm
fructele cele mai dulci
sunt în vârf
și eu trebuie
să te escaladez
sărut
cu sărut
cu sărut.
Însă zeama sângerie
scurgându-mi-se
pe piept
în jos
mai în jos
tot mai jos
e cea mai dulce
răsplată
pentru tot acest
efort.
Apocalipsa din vis
Ai adormit goală
pe burtă
iar eu
îți învelesc
umerii
și spatele
cu sărutări.
Apoi fundul,
coapsele,
picioarele,
tălpile,
și degetele,
până la burice.
Sub tine,
cearșaful se umezește
tot mai tare
și mai tare
și mai tare
cu fiecare sărutare.
Iar sfârcurile tale
înmuiate bine
pictează prin vis
cum flăcările
dintre noi
se convertesc în paradis.
Leave a comment