[Patul înviat], [Cireșe coapte] și [Apocalipsa din vis]

Patul înviat

Patul meu

este la fel de mort
ca-n fiecare noapte
în care stau în el
doar eu,
cel aproape mort.

Voi invoca

mica moarte
ca să te creeze
după chipul și asemănarea
dorințelor mele.

Atunci îmi va învia și patul
ca un poem în care
reușesc să te scriu

chiar și cu cerneală albă.


Cireșe coapte

Singura mea șansă   

la nemurire
sunt cireșele coapte,
ușor înnegrite,
ce ți s-au lipit de sâni

și mă așteaptă.

Dar ca-n orice basm

fructele cele mai dulci
sunt în vârf
și eu trebuie
să te escaladez
sărut
cu sărut
cu sărut.

Însă zeama sângerie
scurgându-mi-se
pe piept
în jos
mai în jos

tot mai jos
e cea mai dulce
răsplată
pentru tot acest

efort.


Apocalipsa din vis

Ai adormit goală

pe burtă

iar eu

îți învelesc

umerii

și spatele

cu sărutări.

Apoi fundul,

coapsele,

picioarele,

tălpile,

și degetele,

până la burice.

Sub tine,

cearșaful se umezește

tot mai tare

și mai tare

și mai tare

cu fiecare sărutare.

Iar sfârcurile tale

înmuiate bine

pictează prin vis

cum flăcările

dintre noi

se convertesc în paradis.  


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *