[pe marginea unei clipe suspecte], [537], [***] și [***]
pe marginea unei clipe suspecte
am blocate
prin amigdale
niște amintiri
c-i-n-c-i luni de amintiri învelite în prune coapte
și mă opresc să vorbesc
de parcă am un malaxor în gât
care vrea să fie iubit
care îmi împiedică orice articulație
să se materializeze
niciun strigăt, niciun cuvânt, nicio urmă de ură
rulează în mine doar niște imagini
cu dragostea noastră dintr-o după-amiază transparentă
care a uitat să se rostogolească la fel de tandru
și pe axa viitorului
imaginile îmi digeră ființa
ca o carapace de melc
o carapace care nu mai mișcă
dar care te așteaptă pe marginea unei clipe suspecte.
537
mirosul ceaiului turcesc
și surele unui coran citit pe jumate
îmi apasă tâmplele
amintirile se bălăngăneau unele de altele
un zgomot fierbinte și metalic
începe să îmi inunde singurătatea
pe perna mea
încă este gravată greutatea viselor tale
vise cu figuri geometrice
și alte fantezii de prof de mate
iar în cameră
broaștele dezorientate îmi înverzesc
pașii
în timp ce dragostea noastră începe să tușească
pe ritmuri însângerate.
***
în fiecare dimineață
mă ascund în locul
de după urechea ta, Aykut
acolo unde pielea e brodată
cu linii albăstrui și alunițe ce ascund povești orientale
și unde nu mă poate vedea nimeni
acolo
unde eu îmi creez un oraș
unde în fiecare colțișor
miroase a copii ce se cațără în copaci
și se liniștesc prin zgomotul fericirii lor.
***
gleznele mele
și-au tatuat
forma unor pânze tăiate
ale unei corăbii masculine
care lasă în urmă un acid ce îmi devorează tot
interiorul
ai reușit să îmi desfaci toate sârmele strânse
în jurul organelor mele
ca după să pleci
și să faci să devină din nou
niște fiare dezordonate
care mă împiedică să merg
umerii mei sunt pulbere
de așteptări
înăuntrul meu nimeni nu bea și nimeni nu mănâncă
acolo doar eu
pot să mă judec
să picur cu invective ascuțite peste
toate faptele mele
până se transformă în șoapte alcaline.
Leave a comment