[*** pisica…] și [*** lacrimile…]

***


pisica, cerul, acoperișul, bucăți de faianță grăitoare în tabloul zilnic

îmi spui să scriu, răspunsul meu e invaliditatea și

imperfecțiunea faptului de a pune un poem

în roțile lumii

pretinzi, în plus, că versul meu ar putea indica tocmai cântarul, corabia înșiruirilor

în dorință și în lustruire

sunt 17 ani la mijloc de alegeri, fructe zdrobite, trotuare găurite șablonate de pantofi cu toc

și mai ales de repetiții, aș putea scrie despre orice

însă spusele tale sunt ca actuala tuse seacă de decembrie

degetele și buricele lor spălate tot timpul cu apă rece în chiuveta cu vase

degete retorice pierdute între noi,

între timpul acesta care nu mai trece

și nici noi cu el, timpul neîmplinirilor

și al patetismului expirat


***

lacrimile din arcul cuierului, silabe reluate pentru că sună interesant

în procesul decantării sau în geografia lapsusului

lacrimi numărate în palmă, de aceeași natură cu degetele spălate tot timpul cu apă rece

se poate să nu menționez competiția dintre

primul și al doilea gând, emoția inspirației, of, tu ești așa pentru că ești așa

și ceea ce rămâne în urmă e constatarea că ceea ce rămâne în umbra

ridicării de la masa de scris e

greața consumului de cafea până la fundul de oglindă al paharului

durerea mișcătoare de viscere

viscere deopotrivă de animale

căștile minuscule pentru lobii urechilor, mânjite cu pixul

în timp ce-i ascultam pe alții cum vorbesc și  vorbească

închid ochii și îmi imaginez cum ar fi să nu apară în poezia de acum

nici un cuvânt, nici o literă din poezia volumului anterior 


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *