[*** pisica…] și [*** lacrimile…]
***
pisica, cerul, acoperișul, bucăți de faianță grăitoare în tabloul zilnic
îmi spui să scriu, răspunsul meu e invaliditatea și
imperfecțiunea faptului de a pune un poem
în roțile lumii
pretinzi, în plus, că versul meu ar putea indica tocmai cântarul, corabia înșiruirilor
în dorință și în lustruire
sunt 17 ani la mijloc de alegeri, fructe zdrobite, trotuare găurite șablonate de pantofi cu toc
și mai ales de repetiții, aș putea scrie despre orice
însă spusele tale sunt ca actuala tuse seacă de decembrie
degetele și buricele lor spălate tot timpul cu apă rece în chiuveta cu vase
degete retorice pierdute între noi,
între timpul acesta care nu mai trece
și nici noi cu el, timpul neîmplinirilor
și al patetismului expirat
***
lacrimile din arcul cuierului, silabe reluate pentru că sună interesant
în procesul decantării sau în geografia lapsusului
lacrimi numărate în palmă, de aceeași natură cu degetele spălate tot timpul cu apă rece
se poate să nu menționez competiția dintre
primul și al doilea gând, emoția inspirației, of, tu ești așa pentru că ești așa
și ceea ce rămâne în urmă e constatarea că ceea ce rămâne în umbra
ridicării de la masa de scris e
greața consumului de cafea până la fundul de oglindă al paharului
durerea mișcătoare de viscere
viscere deopotrivă de animale
căștile minuscule pentru lobii urechilor, mânjite cu pixul
în timp ce-i ascultam pe alții cum vorbesc și să vorbească
închid ochii și îmi imaginez cum ar fi să nu apară în poezia de acum
nici un cuvânt, nici o literă din poezia volumului anterior
Leave a comment