Poeme
În seara asta
Luna și-a dat unfollow, s-a retras pe
fundul mării, galbenă și tremurată ca un
ochi de biban prins într-un ac de păr
a lăsat jaluzelele trase ca să nu ne trezim
și să vedem O, Doamne, ce beznă e
în noi.
Neuroleptica
După ce plecam mi-era teamă, se strângea
umbra mea, se zvârcolea în chinuri pe podea,
în picătura care nu mai cădea odată
din tavan
eram atât de singur, tremuram în rama geamului,
mă păzeam de lumea de afară, toate brațele
sprijineau plânsul înfundat al burlanului,
pisica miorlăie când afară
când înăuntru, taci, măi, mâță, vino
să mă învelești cu coada
să toarcem împreună până
mă întorc.
Din neant
Străinii se iubesc în metrou,
fac schimb de dioptrii, își șterg
dragostea
de pe fiecare lentilă cu cerul
dintre stații, când umbra fiecăruia spune
o istorie, un parfum uitat pe scaun, o carte
cu un fluture în stomac
strivit între pagini, semne tăiate de pe lista de priorități ca
atunci când te ștergi la gură cu
mâneca și rămâne gustul indecis al unei
uși prea devreme închisă.
Îndemânare
Domnule, spun din nou asta, mă auzi?
Domnule!
Am reușit să sparg și ziua asta
încă de dimineață am scăpat-o pe podea
neîndemânatic fiind
fierbeam un ou perfect rotund
când am zărit-o țăndări acolo, zăcea
într-o baltă de cioburi
ore, minute și aschii ascuțite de secunde
mi-a intrat una în deget, nu am sângerat,
timpul nu sângerează, dar am simțit
domnule
cum se scurge timpul pe vârful degetului
mă uitam la el cum trece
și am uitat de ziua de mâine.
Declarație de dragoste
Sărutul tău întotdeauna îmi
împletea secundele
la tâmple, în fuioare
lungi de așteptare
spirala asta a orelor ridică
îmbrățișări din rotocoale de fum
cine sunt eu când sunt tu
și noi doi nu suntem decât ecoul
unei bătăi de inimă asimetrică?
Întâmplare
Astăzi m-am simțit cumplit, cumplit
de rău, am chemat o ambulanță
alb cu roșu am zis să fie, domnu’
doctor, sunt anchilozat în mâini
și în picioare, nu mai pot fugi după
oameni, să-i cuprind și să-i strâng
în brațe, mi-a amorțit și văzul, domnu’
doctor, am pareză de zâmbet, așa
schimonosit am rămas aici,
și om surd pe deasupra,
vă văd în alb îmbrăcat, domnu’
doctor, zic, măcar sufletul luați-l,
faceți-l pe el bine.
Uitare
Am întâlnit pe stradă un om
care lua tâmplele trecătorilor în palme,
șoptea două cuvinte și mergea
mai departe
din om în om și din tâmplă în tâmplă,
să ducă mai departe povara lui.
Și pașii călcau cuvinte, atingând
pământul cu tălpile goale, silabisind
urmele întipărite în urma-i.
Și oamenii erau uimiți, stupefiați,
nu de atingerea blajină
cât de dulceața uitării de după.
Muzica
Muzica e un mușchi bătrân
de atâta liniște săpată în vene.
Ne naștem orbi
și mirosim a neputință
până când nu mai vedem,
până când ne stingem ca o candelă uitată
într-o biserică dărâmată de un dumnezeu
trist.
Ne merităm sârma pe care mergem
în pas alergător
cu îngerii la trapez, într-un ultim triplusalt
pe gheața subțire se-nfiripă conversații banale
pe care doar peștii le pot desluși
din punctul lor de vedere cineva desenează cerul
mâzgălind geamul cu țineri de mână și despărțiri în orizontul hubloului.
Repet, sunt surd, nu înțeleg respirația sacadată a pensulei,
și nici de ce un aer rece, fără fular la gât,
îmi cântă la ureche, șoptit,
același cântec
pe care nu l-am știut niciodată.
Împlinire
În camera goală se afla, pe undeva,
un scaun gol.
Prin ferestrele înalte și goale se revărsa
înăuntru
lumea goală, se întindea hăt departe
în goliciunea ei
până la omul gol care se află lângă scaun.
Umbra lui era goală, plină de goluri
iar picioarele goale
ale scaunului îi țineau mintea
goală.
Până și soarele gol, până și luna goală
nu reușeau să astupe și să golească
peretele gol al camerei,
pereții goi dinăuntrul lui,
să-i tencuiască sufletul
gol.
Îndelunga pierdere
La ATI e întuneric
lumina a rămas pe targă, afară,
a intrat doar liniștea, cu picioarele
înainte
fără frică, fără spaimă, fără griji.
Patul răvășit de atâția jouli e tot acolo
așteptând următorul luntraș
în ritm de stop cardiac,
rememorând forma umbrei.
Când cauți moartea, viața
nu e decât o ușă batantă.
Leave a comment