Poeme
1.
caut un loc
să așez oboseala
sub riduri
să mă recunosc
în tăcerea mea
care strigă
din adânc
nu mai am putere
să zâmbesc
2.
caut un loc
și azi
parcă mi-aș ascunde
și tălpile în mine
să nu mai calc urmele grele
de tristețe
ale cuiva dinainte
să nu mai iau nimic
din urma mea
3.
îmi port fricile în buzunare
ca pe niște pietre adunate
pe drum
încerc să le arunc
dar mereu găsesc altele
care să le ia locul
4.
dansăm în tăcere
cu vântul de mână
pădurea ne cheamă
cu brațe de fum
ars timpul se pierde
pe margini de șoapte
în pas apăsat
pe ultimul drum
apleci către mine
o umbră de om
chemarea din mine
se zbate în vânt
și noaptea mă ține
m-ascunde în tine
când luna coboară
în pas de cuvânt
ne duce pădurea
cu brațe de fum
sub frunze căzute
de frică și dor
ne-atingem în aer
dar tot mai departe
doi rătăciți
într-o lume de scrum
5.
m-ai văzut frunză
și ai crezut că sunt fragilă
m-ai văzut ninsoare
și ai crezut că sunt rece
dar n-ai văzut
că în mine creșteau
rădăcini prea adânci
pentru a mă clătina
la primul vânt
și poate tocmai de asta
te întorci
și încerci să afli
cine sunt
acum
6.
tu ai fost un vers
scris în vânt
un cuvânt pe care
nu l-am spus niciodată
de teamă că nu va rămâne
de teamă că va ajunge la tine
m-am rușinat
când trebuia să-ți dau
totul
fără frică
7.
mă întreabă primăvara asta
de ce mai sunt
încă aici
când toamna a trecut
și vântul și-a terminat povestea
8.
mult timp
n-am scris c u v â n t u l
l-am lăsat să doarmă
între pagini goale
crezând că timpul
îl va desena
9.
ultimul poem
nu are glas
e doar un gând
prins între noi
rămas nerostit
tăcerea îl face
să pară mai viu
și timpul îl așază
i n v e r s
în regret
nesfârșit
Leave a comment