poeme
intru pe scară cu teancul de cărți
văd preșul ridicat la ușă
sub preș cheile
le iau și intru în casă
nimeni aici și acolo
împietrită atunci pe loc am înțeles
cea mai bună iubită
era doar mesajul de pe cana cumpărată
din magazinul prin care hălăduiserăm
la Uricani
acolo ai coborât și te-ai spălat în
apa Jiului
acolo
înconjurați de păduri
verzi cum sunt ochii tăi
verzi cum sunt ochii tăi
cuburile de gheață în pepsi
sufletul tău congelat
am rămas singură așa cum
mi-ai dorit
un cadou pe care mi l-ai dat
cu zâmbet
te aștept cum să nu te aștept la gară
mi-ai zis cu o seară înainte
în timp ce-ți făceai bagajele.
cât de bine dormeam lângă cine
mă rănea
cât de bine dormeam
crezând într-un vis
era o proiecție splendidă
o falsificare a viitorului
ai știut să-mi dai foi albe
la schimb pe cele pe care eu am scris
ai știut că poți opri inima mea
câteva secunde am fost
un proiectil în altă dimensiune
ți-am zis nu mai fă asta
era deja a patra oară
ai zis nu mai plec
o rezolvăm de data asta nu mai plec
ziceai.
mă priveai în ochi și-mi spuneai
că noi
mă priveai în ochi îmi aminteasc
îmi spuneai
noi
Gabrieluska
îmi spuneai
ești ca o boală pentru mine
îmi spuneai mă întorc la tine
de fiecare dată
mă priveai în ochi și credeam
că de data asta o să meargă
mă voi schimba îmi ziceai
nu voi mai fi așa
și așteptam un miracol
îmi doream să vezi exact ce e
îmi doream să vezi ce aveam
îmi doream să vezi frumusețea
îmi doream să vezi dincolo de toate astea
îmi doream să te fi văzut prin ochii mei
mă întrebai de ce te iubesc
îmi spuneai că tu știi de ce ești aici
a rămas un balon roz
adus într-o noapte târziu
nu te mai voiam în ploaie
nu mai voiam să te doară ce te doare.
unde e cafeaua pe care o beam împreună?
unde e mâna caldă acum
ura a înlocuit în tine așezarea lucrurilor
unde se construia dărâmai
și dacă aș fi murit în ziua aia
m-ai fi plâns?
și dacă azi n-ai putut să-mi spui
la mulți ani
cine pe cine vrea să controleze?
cine cui îi dă tratament silențios
împietrire
vei vedea cum lăsând totul să treacă mesajul tău
va fi chiar moneda ta de schimb
pentru o trecere lină
spre altcineva
dar nu mai trata niciodată pe nimeni așa
după mine e altceva
oricine ar urma.
dacă o lume întreagă mă iubește și tu nu poți
am fost un text pe o cană
dar am suflet și din suflet a fost tot
am fost un text pe o cană
pe care l-ai ținut aproape cu care ai râs
care a văzut în tine întreaga viață
mi-am scris viitorul pe mâna ta
când ai retras-o am înțeles
e o lume controlată
mi-am găsit echilibrul în poezie
sună-mă să mă ameninți cum o făceai
sună-mă să-mi spui că sunt abuzivă când urli
și ferestre se sparg. haine albe sub lună.
inima mea e o proastă și o nebună.
4 plecări
la a 4-a mi-am cerut iertare pentru tot ce mi-am dorit
pentru tot ce am crezut
era ca și cum am scris un poem în gol
un scenariu care m-a înfrânt.
între azi și ieri
între facem totul împreună și sunt pregătit
și nu pot să stau cu tine 24/24
nu pot să-ți fiu ce vrei
nu pot să fac ce vrei
nu pot să-ți dau ce vrei
cu tine e greu cu tine e totul complicat
cu tine nu pot
cu tine sigur nu
e mai bine așa pentru amândoi
ești proastă și nebună
ești exagerată și în control
vreau să fiu liber
între vreau să fiu cu tine tu mă calmezi
tu mă liniștești
mi-ai scris
mori
m-ai spulberat în fiecare zi în prezența
și în absența ta.
știi ce e ciudat
că sunt momente în care vreau
încă
să te întorci să spui că tot ce ai făcut
a fost o prostie
e impresia că într-o zi o să îți pară rău
că ai tratat cel mai bun om
ca și cum ți-ar fi luat totul
ca și cum te-ar fi trădat total
mi-a plăcut latura ta care știe să îngrijească
care începe să vadă că viața nu înseamnă
ură.
viața e altceva
timpul în care adormeam profund crezând
că poți să rămâi îmi spuneai
poate ai nevoie de altcineva
fă-mă cum vrei, hai
ți-am spus
oriunde vei merge vei da tot de tine.
Leave a comment