Poeme

Hainele împăratului

Vând cuvinte!

_

În povești erau ecouri

azi plutesc de sine stătătoare

fără nicio lesă.

_

Languroase nonșalante

arogante goale

ca trena_

împăratului.

_

Zarvă mare în social media

toți aricii-pogonicii

țopăie țup-țup

înțoliți în

Drepturi și Democrație

Frumusețe, Dumnezeu, Mândrie.

Într-un ochi de apă

stă pitită

libertatea.

rușinată.


Zmeul lui Heidegger.

Limbajul stâlcit al copiilor

Taie cu o linie oblică

Sensul lui Hegel.

Nu tu azi, nu tu mâine

Heidegger înalță

Zmeie pe plajă.

L-au învățat copiii.

– Care copii?

– De pe plajă. Inima lor cuprinde toate sensurile lumilor. 

și le pun într-o aripă de zmeu. 


oameni și câini

Plictisitoare mai este poezia de azi

cine mai citește

Plictisitor să fii om azi

cine mai are timp să trăiască autentic

Poveștile curg în direcții neprevăzute

Oamenii și câinii mor din senin

Moștenirile ajung ale nimănui


Limite

Un bambus doi bambuși trei bambuși

Iubirea nu are limite

Doar motorul mașinii scârțâie

fără completare de ulei

iubirea nu are limite

am golit frigiderul ieri

se stricase mâncarea

uitasem de ea

trebuie cumpărat lapte brânză

ouă iaurt pâine

iubirea nu are limite

doar că suntem pe 14

și iar sunt facturi de plătit

nici ele nu au limită


(pauză)

Morții cu morții, vii cu vii!

doar că pe la colțurile cercurilor

morții învie pe cei vii.


Sisif

Drumul care nu duce nicăieri

te cucerește treptat

Ștergi praful fără direcție

gresia_aragazul_geamurile

într-un ritm fără sens

Muzicalitatea vocii interioare

plutește ca un abur

de mop

necesar

fiecărei femei

întregite.


Zmei și furnici

Fix când ți-e lumea mai dragă

bormașinile vecinilor se activează

nervii sunt praf. Îți amintește

că suntem ca niște

furnici mișcătoare, așezate strategic

în seturi de chibrituri

  •  

Dar de ce zmeul-zmeilor nu mai

aruncă buzduganul?

  •  

Cine sunt eu să contest dreptul lui

la psihoterapie? În definitiv

și el este doar un zmeu


Dreptul la existență

Un scaun cu 4 (patru) picioare

mi-a șoptit astăzi

că șansa lui la existență

se datorează faptului

că oamenii sunt comozi

A șușotit asta și cu dulapul (clasic)

de haine cu dormeza și cu

ibricul de cafea.

Purificatorul de aer l-a contrazis

la fel și robotul aspirator

dar nu s-a sinchisit

Este prea bătrân și înțelept

ca să-i mai creadă pe noii veniți.


Un_Om_

pe post de spectator

la teatrul absurd

al unei omeniri

veșnic dezacordate


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *