Poeme de Andrei-Codrin Bucur

(Andrei-Codrin Bucur)

Orice poem i se adresează lui Dumnezeu

Zice un antic proverb

Însă niciun proverb nu-și cunoaște autorul

Teologii bolborosesc despre judecata de apoi

Juriștii despre tribunalele terestre

Psihologii sporovăiesc în dodii

Justețea lucrurilor nu poartă-n sine mai mult decât

Circuitul clorofilei în natură

Sindromul adeneic nu minte. El contaminează toate

Și cele din Cer

Și cele de pe Pământ.

---

⁕⁕⁕

Biblia este un necrolog     sola fide o ideologie

Alinierea inocenților la stângăciile unor nevropați

Nu reprezintă absolutul

Senzații similare experiază opțional și-un urangutan

Care savurând o ciocolată refuză să se cupleze cu

Partenera lui

Că mintea noastră procesează la un alt nivel nu implică

Obligatoriu decât predispoziția minții noastre de a

Procesa la un alt nivel              nimic mai mult

Iehova e doar o noțiune – și de-aici deducția că

Ne aparține numai nouă

Memoria olfactivă a unei maimuțe este permanentă

Fumul de tămâie trebuie reîmprospătat în fiecare

Weekend.

---

⁕⁕⁕

Azi am privit insistent butoanele aragazului

Voiam să mă asigur că sunt ordonate perfect pe verticală

Cinci minute din existența mizeră în care am fost azvârlit

Ca pe-un chiștoc după o partidă de sex s-au scurs pentr-o

Obsesie

Apoi am vizionat un alt episod din Clanul Soprano

Și m-am tăvălit de râs

Dar nu datorită bancurilor cu grăsani rabini și poponari

Ci fiindcă am auzit neantul iar neantul a grăit:

De ce totul trebuie să aibă un scop? Lumea e o junglă

Să nu nădăjduiești c-ai să obții vreun dram de fericire!

Oamenii te dezamăgesc

Și oricum când îți închei socotelile cu viața

Mori în brațele tale.

---