Poeme japoneze

Copii japonezi

Tocmai mi-am petrecut ultima jumătate

de oră uitându-mă la un program japonez

pentru copii.

Suntem cu milioanele aici în Tokio.

Știm ce ne place.

                                    Tokio

                                    14 mai, 1976


Samurai Pachinko

Mă simt minunat, extaziat, ca un copil,

ne-mai-po-me-nit.

Am câștigat două conserve cu carne de crab*

și o locomotivă**

Ce poți cere mai mult într-o zi de 18 mai,

1976, în Tokio?

M-am jucat tradiționalul pachinko

/ pinball pe un panou vertical /

Lama mi-a fost bine ascuțită.

* adevărate

** jucărie


Pantofi, bicicletă

Ascult noaptea japoneză,

fereastra e închisă și perdelele trase,

cred că plouă.

Mă consolez singur. Îmi place ploaia.

Sunt într-un oraș în care nu am mai fost:

Tokio.

Cred că plouă. Apoi aud cum începe furtuna.

Sunt puțin beat:

oamenii se plimbă pe stradă,

o bicicletă.

                                    Tokio

                                    26 mai, 1976

Femei japoneze

Dacă există femei japoneze

neatrăgătoare

probabil că le îneacă la naștere.

                                    Tokio

                                    28 mai, 1976


Încotro?

Uneori îmi scot pașaportul,

mă uit la fotografia mea

(nu arăt grozav etc.)

doar să văd dacă exist

                        Tokio

                        12 iunie, 1976


Limbajul tăcerii

Stau singur și confuz într-un bar

cu un regizor japonez foarte inteligent

care nu vorbește engleză, cum nici eu japoneză.

Ne cunoaștem dar nu e nimeni aici care

să traducă pentru noi. Am mai vorbit între noi.

Acum ne prefacem interesați de alte lucruri.

El ascultă niște muzică la un pick-up

cu ochii închiși. Eu scriu toate astea.

E vremea să mergem acasă. El pleacă primul.

                                                Tokio

                                                15 iunie, 1976


Ce face realitatea să fie reală

O aștept…

Nimic de făcut decât să scriu un poem.

A întârziat 5 minute.

Simt că va întârzia cel puțin

15 minute.

Acum au trecut exact 6 minute după

ora 9, în Tokio.

– ACUM, tocmai ACUM –

am auzit soneria.

E la ușă:

6 minute după ora 9

în Tokio.

nimic nu s-a schimbat

decât că e aici.

                        Tokio

                        19 iunie, 1976


Traducere din engleză de Andrei Mocuța


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *