Poeme japoneze
Copii japonezi
Tocmai mi-am petrecut ultima jumătate
de oră uitându-mă la un program japonez
pentru copii.
Suntem cu milioanele aici în Tokio.
Știm ce ne place.
Tokio
14 mai, 1976
Samurai Pachinko
Mă simt minunat, extaziat, ca un copil,
ne-mai-po-me-nit.
Am câștigat două conserve cu carne de crab*
și o locomotivă**
Ce poți cere mai mult într-o zi de 18 mai,
1976, în Tokio?
M-am jucat tradiționalul pachinko
/ pinball pe un panou vertical /
Lama mi-a fost bine ascuțită.
* adevărate
** jucărie
Pantofi, bicicletă
Ascult noaptea japoneză,
fereastra e închisă și perdelele trase,
cred că plouă.
Mă consolez singur. Îmi place ploaia.
Sunt într-un oraș în care nu am mai fost:
Tokio.
Cred că plouă. Apoi aud cum începe furtuna.
Sunt puțin beat:
oamenii se plimbă pe stradă,
o bicicletă.
Tokio
26 mai, 1976
Femei japoneze
Dacă există femei japoneze
neatrăgătoare
probabil că le îneacă la naștere.
Tokio
28 mai, 1976
Încotro?
Uneori îmi scot pașaportul,
mă uit la fotografia mea
(nu arăt grozav etc.)
doar să văd dacă exist
Tokio
12 iunie, 1976
Limbajul tăcerii
Stau singur și confuz într-un bar
cu un regizor japonez foarte inteligent
care nu vorbește engleză, cum nici eu japoneză.
Ne cunoaștem dar nu e nimeni aici care
să traducă pentru noi. Am mai vorbit între noi.
Acum ne prefacem interesați de alte lucruri.
El ascultă niște muzică la un pick-up
cu ochii închiși. Eu scriu toate astea.
E vremea să mergem acasă. El pleacă primul.
Tokio
15 iunie, 1976
Ce face realitatea să fie reală
O aștept…
Nimic de făcut decât să scriu un poem.
A întârziat 5 minute.
Simt că va întârzia cel puțin
15 minute.
Acum au trecut exact 6 minute după
ora 9, în Tokio.
– ACUM, tocmai ACUM –
am auzit soneria.
E la ușă:
6 minute după ora 9
în Tokio.
nimic nu s-a schimbat
decât că e aici.
Tokio
19 iunie, 1976
Traducere din engleză de Andrei Mocuța
Leave a comment