„Poezia a rămas aceeași inutilitate frumoasă care face ca frumusețea să nu fie inutilă”

(Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Dumitru Augustin Doman)

Dumitru Augustin Doman: Dragă Adrian, de ce Piatra Neamț, de ce nu București, de ce nu Paris?

Adrian Alui Gheorghe: Există o Curtea de Argeș peste tot, un Manole care cade de pe schelă, cu ochii după Ana, care a fost primul om (femeie) care trece (trecea) prin zid. Spun asta, fiindcă întrebarea asta e ca un bumerang și pentru tine. Emil Cioran s-a deplasat până la Paris, ca să descopere că este, esențialmente, leneș. Sau comod. Eu am rămas la Piatra Neamț, ca să demonstrez același lucru? Mai există și varianta să nu fi avut bani de tren până la București, la timpul potrivit sau bani pentru un pașaport pentru Paris, la timpul la care Parisul era, pentru noi, doar o poveste cu care ne adormeam imaginația. Acum aș pleca din Piatra Neamț, dar nu vrea să mai plece Piatra Neamț din mine. Este o chestiune de fatalitate, probabil.

Pentru a citi tot articolul dă click aici.