[punga], [dramoleta], [infinitul ca o capcană], [cele două], [funia de lumină] și [celălalt capăt]

punga

îmi place să răspund

chiar dacă nu întreabă nimeni nimic

dar întrebarea plutește în aer

ca punga din american beauty

și ce poate fi mai ecologic

decât să o iei în brațe

ca pe o femeie abandonată

la marginea unui drum

unde nimeni nu s-a gândit

să pună un coș de gunoi

---

dramoleta

dumnezeu e orb

din naștere

vede lumea doar

cu ochii noștri

și nu pricepe nimic

l-au năucit

our biases & noises

inabilitatea noastră

de a rămâne fideli

unui singur cuvânt al lui

unei singure femei prima

unui singur bărbat ultimul

sau chiar unui singur sex

prezumat dat antropologic

dumnezeu plânge

cu ochi care nu văd

decât în cruce

într-o dramoletă

jucată

cu sala goala

---

infinitul ca o capcană

dragostea e supraestimată

de vreo două mii de ani

dacă nu și mai mult

pavel e aproape obscen

când face din ea

prima dintre virtuți

bine am niște rezerve

despre cum își face el top 3-ul

prea e invaziv

părerolog jalnic

sau teribilist

când dă indicații despre ce

ar trebui să faci cu femeia

pe care el nu a cunoscut-o

în orice sens am vrea

vreodată

dar cum ai putea iubi cu adevărat

dacă nu ai deschide

infinitul ca o capcană

în care celălalt să se poată pierde

ca să te găsească

---

cele două

avea fiecare vreo 30 de ani

una era o chelneriță care terminase psihologia

și n-am îndrăznit să o întreb

de ce nu a pretins mai mult de la viață

și s-a mulțumit să-mi propună

complicate variante de limonadă

amestecate cu replicile unui personaj

de care părea să fi obosit de mult

cealaltă terminase asistență socială

și-mi vorbea în timp ce eram scufundat

indecent în ochii ei

despre un celebru nu pentru mine

expert în leadership eu îi spuneam

să fugă de clișee iar ea îmi răspundea

mereu cu câte un clișeu

îi arătasem niște poezii pe telefon

dar nu reușea să se concentreze

prea atentă la discuțiile de la masă

am lăsat dracu telefonul

spiritul critic și răsfățul poetic

și mi-am dat drumul

înăuntrul tinereții lor

ca în cea mai fluidă

sinucidere cu putință

---

funia de lumină

de tavan atârna

cândva o funie

de lumină

pe ea cobora și urca

un înger care cred că locuia

în pod printre lucruri vechi

din vremea bunicilor

sau poate mai sus

dar n-am urcat niciodată acolo

mă întreba de fiecare dată

cu un zâmbet șmecheresc

de expert în marketing escatologic

cum stai cu dragostea

de dumnezeu și de aproapele

îl scotea din minți răspunsul meu

aproapele e departe

iar dumnezeu nicăieri

și se întorcea

în pod sau mai sus

nu înainte de a-mi arunca

neprofesionist de amenințător

într-o zi pe frânghia asta

va coborî însuși dumnezeu

nu știu dacă mă mai auzea

cum râd în urma lui

cred că ăstora mai ai dracu

și mai slobozi la gură

ni se dă câte

un înger din oficiu

școlit pe repede-nainte

să nu putem zice

că nu am fost avertizați

de-o vreme funia pare

doar un fir de păianjen

de care aș putea să scap

când dau cu aspiratorul

dar mă tem să nu tragă după el

tot podul sau

doamne ferește

ce e și mai sus

---

celălalt capăt

cineva e mereu

la celălalt capăt

al țevii

te strecori

prin locul acela strâmt

cu încrâncenarea

unui drogat în sevraj

și nu știi

dacă ești apă

cântec

sau glonț

---