Rădăcini

(Cristian Vicol)

Bunica a fost refugiată din Basarabia. A fugit de furia rușilor, care i-au luat, atunci în ’44, totul – pământul, casa, animalele, trecutul și prezentul. Viitorul și l-a refăcut, cu chiu cu vai, în Timișoara, alături de bunicul. Au prins rădăcini aici, iar apartamentul pe care l-au primit a devenit întreaga ei viață, gospodăria pierdută și regăsită, chiar dacă în cu totul altă formă, urbană. Cât a putut, până aproape de sfârșitul vieții, a avut grijă de el, grija pe care o înțelege doar cel care s-a rătăcit, gol, și apoi s-a regăsit miraculos într-un loc prielnic, fertil, o casă departe de casă. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.