rafala de frunze
(george geacăr)
postume
la poartă bate un necunoscut
mă reped să-i deschid
nu deschide șoptește albit menestrelul
zgomotul mă va ucide
vom petrece mai bine încă o noapte cântând –
ies totuși
în poartă nu-i decât un arbore
care mă seceră cu o rafală de frunze
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment