Rămășițe

Oglinda mea are loc doar pentru topul de la tine, cel cu dantelă roșie, cu bretele atârnate 

în cuie, 

eram frumoasă când nu mă priveai tu

când nu mă atingeai, când dormeam iepurește

să nu fugă întunericul de sub mine

îmi împleteam părul ciuntit scurt

în cozi lungi, imaginare, de care să mă agăț

atunci când mă arunc 

și

strig încet, să nu mă aud

Cuvintele dor

Cuvintele nu mor

Cuvintele se spun ușor

Te uiți în decolteul meu de la patrușcinci

de grade, urlă neputința în tine, transpiră aerul

nu-mi mai suport urechile

să audă aceleași și aceleași culori

alb-negru cu fifty shades of white

Cuvintele dor

Cuvintele nu mor

Cuvintele se spun ușor

gura ta mușcă în carne vie, vorbele taie

oasele se încâlcesc într-o mestecare ciudată

de piele gumată, brăzdată de riduri

sunt ca o pisică uitată pe asfalt de pe o zi 

pe alta, trec strada pe role, doar pe alb, pe roșu

cad de obicei, am genunchii frumoși și zdreliți

nu-ți plac rănile, știu, lasă urme

mi-am rupt cojile de pe piele

ca să uit de tine. Nu curge sânge.

Cuvintele dor

Cuvintele nu mor

Cuvintele se spun ușor

---