Renegare

(Mircea Bârsilă)

Nu scriu decât în momentele când uit să mai fiu trist.
Uit de
șobolanii hambarelor cu boabe de porumb și de grâu,
de imaginarii șerpi din baie și de viezurii din întunericul
de sub
patul în care dorm întotdeauna singur. Da, nu scriu decât
în momentele când uit să mai fiu trist
și dacă, scriind, nu mă simt transpus încet-încet în
situația unei
fete nevoite să cânte în fața unor străini
jucând, noaptea, târziu, cărți, și care, luându-i cântecul
ca vin,
și-l toarnă în pahare (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.