[Ritualul fetelor frumoase], [Dezrădăcinați], [De fiecare dată când te naști] și [Și noi rămânem aici]

Ritualul fetelor frumoase

Semnele de pe corpul tău

Sunt doar rămășițele

Unui trib de femei arse pe rug –

Nu au știut cum să își ceară iertare.

Pielea mea este învelișul de foc al Pământului.

Rup fiecare fir de păr care îmi apare pe mâini.

Am pe vene numele tuturor femeilor care au vrut să îmi fie mame.

(Atunci când ești mult prea urâtă pentru a trăi

Ai nevoie de o mamă

Sau de o mână arsă care să îți pieptene părul dimineața.)

La 16 ani,

Am simțit cum mi se împletesc mațele între ele

Și am sperat că atunci îmi va mai apărea un picior

Sau măcar o mână cu care să îmi sap în piele,

Să-mi tai singură stomacul – fetele slabe au întâietate la moarte.

Sunt om de nimic făcut din nimic

Am 206 oase furate de la toți câinii care m-au lătrat

Am 20 de degete lipite între ele cu ojă roșie.

Ritualul fetelor blonde care vor să devină brunete.

Sunt un maldăr de mizerie care îți poluează casa –

Un corp care își caută proprietarii –

Un schelete mâncat de viermi și ars pe rug

De fiecare dată când nu am știut să îmi cer scuze.

---

Dezrădăcinați

La naștere,

Doctorii ne-au dezmembrat organele

Ca să se asigure că nu ne-am născut cu inima lipită de coloană sau de coaste.

Ne-au numărat degetele și

Ne-au cusut găurile cu bucăți din pielea

Ruptă din burta mamei.

(Toată durerea în care ne-am născut s-a transformat în ură).

Atunci a fost pentru prima dată când am simțit că locul nostru nu este aici.

Că noi nu am meritat să ne naștem aici.

Nu am fost niște copii răi –

(Ne-am născut prematur –

niște adulți care

își învață părinții cum să meargă,

Cum să folosească aragazul

atunci când noi vom pleca la școală,

Cum să ne aducă în dinți o cană cu apă la bătrânețe.)

Ne-am născut într-o familie plină de morți

Care ne-au îndoit degetele la naștere ca să nu putem scrie despre asta.

Ne-am întâlnit în living

Și ne-am întins pe jos oasele

Și am crezut că în momentul ăla

Vom afla și noi de ce existăm

De ce ne simțim așa

De ce au decurs lucrurile așa.

Ne-am născut în zodia deșertului –

Am dezvoltat abilitatea de a nu avea sentimente montate pe corp.

Am dezvoltat abilitatea de a ne crește singuri viitorii copii.

Nu meritam să ne naștem aici.

Înfășurați în bucăți de puls

Și legănați de tendoanele rupte.

În cimitirul din spatele spitalului

au născut copiii cei mai frumoși.

Acolo trebuia să ne naștem și noi

Să ni se facă botezul într-o groapă de pământ.

Și să ne târâm spre stația de autobuz care ne va duce acasă.

(Un animal care mănâncă un alt animal –

Un om care mușcă din alt om).

---

De fiecare dată când te naști

Cancerul mă va devora

mai repede decât viața asta.

Îmi va găuri stomacul și

îmi va scoate de acolo

surplusurile de grăsime.

(Trupul meu e mult prea mare ca să supraviețuiască

cu o inimă atât de mică.)

Poate că, odată cu

șoaptele morților, va veni și iertarea

și o să mă pot spăla

de toată ura asta

pe care o port în picioare,

de toată gelozia asta

pe care o am în mâini și în creier.

(Fiecare dintre noi s-a născut dintr-o boală

pe care o vrem cu toții

atunci când rămânem

fără bani.)

Cancerul îmi va înghiți plămânii

fără să se gândească

dacă lumea va mai rezista

după ce am să mor.

(Un borcan de carne

din care s-a aruncat inima.)

Înfometarea mea va duce la moarte.

Dragostea mea va duce la moarte.

Respirația mea va duce la moarte.

Atunci când am să mor,

în camera mea

vor sta doar

copiii generației cu ochii      

căzuți.

(Cred că s-ar simți în siguranță)

Învață-i cum să se învelească singuri.

Cum să măture de pe jos cuvintele

pe care le scuipă până la sânge

atunci când își amintesc

cine sunt cu adevărat.

Învață-i că moartea se apropie de tine

atunci când râzi mult prea tare.

Îmi monitorizez unduirile trupului

și dorința mea de a trăi.

Atunci când știi că te va înveli și pe tine moartea,

nu poți să faci altceva decât să dansezi

ca un animal care își sărută prada

înainte de a ucide.

(Acum doar sar

și sper că pământul

mă va scuipa înapoi

pe vârful prăpastiei.

—

Moartea este doar un fenomen

pe care îl repeți de fiecare dată când te naști.)

---

Și noi rămânem aici

Cândva
cineva va călca pe becurile orașului ăsta.
Și atunci vom fi doar doi copii
care se ascund sub pătură
și care își șoptesc unul altuia la ureche
acatiste refolosite pentru cei morți.

Să nu deschizi geamul.
Să nu te uiți în jos la picioarele
care se încălzesc la fel de repede
precum calotele polare.

În orașul apartamentului 5 din blocul 21
mai trăia doar o singură femeie
care ne deparazita toată dragostea
ce ne aluneca de pe picioare.

TOȚI CRESC.
SE SCHIMBĂ.
PLEACĂ.

Și noi rămânem aici.
—
Un cadavru neidentificat
din care am stors toată dragostea.

---