să nu îndrăznești să îți fie frică de sfârșit – triptic poetic

azi mama ta a murit

mare de sânge în ochii tăi –

valurile se sparg

în firele de mătase ale rochiei mele de casă.

nu știu ce să fac

ce să spun

decât să scot tava din cuptor cu mâinile goale

ca un înger

și să mâncăm prăjitura

încet

gândindu-ne la mama ta.

mi-am cumpărat singură trandafiri galbeni.

tu încă mai ai lacrimi după o săptămână.

cu repetitivitatea

unei păsări isterice

te șterg cu tot corpul meu

de tandrețea rămasă.

felinarul stradal explodează

camera e arsă de întuneric.

mi-aș dori să încetez

din a mă uita prin somnul meu

la somnul tău.

mare de sânge în ochii mei –

nu voi afla niciodată

cât timp vei plânge

după ce voi muri.

---

neuphobia

nu voi lăsa

geamul deschis azi

să nu fugă căldura

din patul meu

din hainele mele –

înspăimântător, doar ale mele

fără tine.

nu voi lăsa deschis geamul

să intre miros de iarbă crudă

iarbă tăiată

aer nou

de oameni vii

mi-e frică

să deschid ușa

mi-e frică să aprind și aragazul –

să nu dispară

nimic

din tot ce arăta

ca acest coșmar mirific

cu tine

ai trântit ușa

ca și când

m-ai fi încuiat

pentru 3096 de zile

într-o cărămidă fără miez

ca pe Natascha Kampusch.

așa ai trântit ușa

și apoi –

nimic

nu mi s-a mai părut

necesar

în lume.

---

secretul

sunt o gondolă albă în noapte,

c-o trenă de pisici negre,

plutind.

una câte una se așază

în perna cărnii mele

și mă întreabă

dacă azi sunt mai bine.

învăț pe de rost numele florilor,

le spun,

smulg câte o petală fără să clipesc, întrebând:

mă iubește,

nu mă iubește…

nu se vor mai face parfumuri, ceaiuri,

dulcețuri,

nici buchete de mireasă.

smulg toate petalele florilor

din lume,

dinainte ca ele să moară.

sunt abia la început.

---