[sacrificiu], [here. take this. that’s your stuff], [orașul în care tăcem], [dependent] și [endless rumination]

sacrificiu

mama-păianjen

și-a agățat inima

de-o sârmă rece

și de sacul ei mic

în care pulsează tăceri rotunde

și promisiuni de viață

ea rămâne mereu acolo

împletind aerul

cu instinctul

dragostea atârnă

între balans și rugină,

între frică și naștere,

între întuneric și miracolul firii

iar când va veni clipa,

pânza se va rupe

nu din slăbiciune,

ci din puterea de a da drumul

vieții și morții.

---

here. take this. that’s your stuff.

Luiza e strigătul pământului

într-o cameră cu pereții sfărâmați

e chitară în flăcări

atunci când coardele îi rup liniștea

e o matrioska spartă,

din care cad fețe

                            fragmente

                                         oglinzi

poartă în căști

o orchestră de fulgere încăpățânate

Luiza își semnează numele pe obrajii vântului

apoi

adoarme copiii

ca pe niște soldați epuizați

după o bătălie de sânge și vise

---

orașul în care tăcem

Aș prefera să visez mesteceni

cu frunze gri-verzui,

decât să-ți aud pașii în miez de noapte

atingând lucruri care nu-mi aparțin.

Te întâlnesc în locuri unde orașul tace,

în camere ascunse, scăldate de o lumină

care știe prea multe despre noi.

Trecerea ta prin mine

se simte ca o rană ce refuză să se-nchidă.

Știu că într-o zi vom fi doar amintire,

o ușă închisă prea încet,

o respirație oprită înainte de sfârșit.

Și-atunci îți voi căuta umbra în pașii tuturor

de teamă să nu se termine filmul

înainte să mă întorc la tine.

---

dependent

locuiesc într-un cocon

ce mă strânge cu toate inelele lui.

de câte ori scot o mână,

tu mi-o împingi la loc.

mi-am scos fața deformată de strigăte mute,

tu mi-ai scos ochii

să nu văd dincolo de plapuma zemoasă

care mă strânge.

locuiesc într-un cocon galben,

culoarea mea preferată.

ironia e ultimul lucru pe care-l mai simt.

mi-ai smuls urechile

să nu aud compasiunea.

mă adaptam.

înghițeam în sec.

mi-ai astupat gura

cu aripile tale marmorate.

locuiesc într-un cocon galben,

subdimensionat, putred.

mi-ai strivit nasul

să nu simt

mirosul libertății

---

endless rumination

Buzele au gust

de dude mușcate de soare.

în irisul ochilor

sunt scrijelite

bucăți de white cube steril.

într-o lume de deadline-uri

& rapoarte de performanță,

pofta păstrează încă

mirosul lui.

---