Sangvinel și săpunul de aur
Comedie în VIII tablouri
TABLOUL V – Lumina se face mare. Balconul castelului. În mijlocul paravanului, privind și respirând aer curat, se află Marele Episcop și Regina
REGINA: Ce frumoasă e vremea, astăzi.
MARELE EPISCOP: Darul lui Dumnezeu, Majestate!
REGINA: Copacii au înverzit complet!
MARELE EPISCOP: Darul lui Dumnezeu, Majestate!
REGINA: Și rândunicile, cântă zburdalnic.
MARELE EPISCOP: Darul lui Dumnezeu, Majestate!
REGINA: Dar lumea e obligată să stea în casă, căci răceala e printre noi, și asta e trist…
MARELE EPISCOP: Darul lui Dumnezeu, Majestate!
REGINA (tresare): Cum ai spus, Luminăția Ta!?
MARELE EPISCOP (panicat): Pedeapsa lui Dumnezeu, Majestate!
REGINA (frământată): Dar eu nu înțeleg. De ce a năpustit asuprea noastră Dumnezeu o pedeapsă așa de crâncenă?
MARELE EPISCOP (făcând o aluzie): Știți, Majestate… fondul bisericii, de când a început această răceală, nu a mai fost achitat.
REGINA (depărtându-se de el): Hai lasă-mă cu d-astea!
MARELE EPISCOP (aparte): Mda… măcar am încercat… (către regină) Mai este și balaurul cel rău care ne-a furat nestemata! Fără acest dar al Domnului, cum putem izbăvi?!
Regele apare deodată la paravan, pe un sunet de trâmbițe foarte prost acordate.
REGINA (teatral): Oh vai! Regele meu!
REGELE (la fel de teatral): Oh vai! Regina mea!
MARELE EPISCOP (sec): Oh vai…
REGELE: Destul! Nu vreau să se mai audă de prețiosul meu artefact, la care țin atât de mult. Ce vină am eu, că nu s-a găsit nici un erou demn de o asemenea aventură!
REGINA: Cât vom mai trăi sub amenințarea acestui balaur? (începe a plânge)
REGELE: E hai, nu face o scenă din nou. În primele două-trei săptămâni a mai mers. Ce-i de-ajuns, e de-ajuns!
MARELE EPISCOP: Pedeapsa lui Dumnezeu, Măria Ta!
REGINA (deodată nu mai plânge): Ei bine, tu, bărbate, cum vrei să ne scoți din această încurcătură? Ești bărbat, ești conducătorul unui regat! Ce faci tu pentru noi?
REGELE (poruncitor): Îndrăznești să ridici tonul la mine, femeie?
REGINA: Da! Cum am făcut de-atâtea ori!
REGELE (calm): Of… Bine punctat.
MARELE EPISCOP (calm): Măria Ta! Eu înțeleg că regina are nevoie de drumeții, în ținuturile Armani, pentru a-și face cumpărăturile sale regale, iar Măria Ta, ai nevoie de drumețiile măriei tale în ținuturile îndepărtate ale blănurilor, pentru a vâna cele mai de soi vulpi, doar că să vă umpleți burdihanul…. (răstit) Dar, pentru Dumnezeu, cu achitarea fondurilor pentru biserică, cum rămâne? (urlă) Asta este adevărata nedeptate, ce mama naibii!?
Regele și Regina tresar. Marele Episcop începe să-și facă cruci și să ceara iertare Domnului. În acest timp, intră Sangvinel și măgarul. Stau timzi într-un colț.
REGELE (furios): Ce caută acești doi… aceștia, în odaia regală!?
REGINA: Nu știu dragule. Nu am deschis posturi noi pentru servitori!
SANGVINEL (timid): Mă iertați, Măria Ta! Am fost trimis aici de guarzii, care au zis că nu sunt plătiți suficient pentru a intra cu noi și să vă spună: „Majestate, aceștia doi au deranjat liniștea publică!” Așa că ne-au împins pe ușă și, iată-ne!
Cei trei își iau posturi regale.
REGELE: Ce neciopliți!
SANGVINEL: Nu ne pedepsi, Măria Ta! Suntem doar un copil și un măgar, amândoi sărmani, trimiși de bunica, la cumpărături.
REGELE: Ați deranjat liniștea și ordinea publică! Și, pe deasupra, nici nu vă văd declarația! Ar trebui să vă arunc în temniță!
SANGVINEL (deodată, copilăros): Majestate, de ce e atât de murdar în castel? Tot ce văd sunt pereți prăfuiți, haine murdare și, vă rog să-mi iertați copilăria, dar păreți cam… neîngrijit. În perioada aceasta, ar trebui să fim cei mai curați.
Toți rămân nemișcați. Regina îi trage pe Rege și pe Marele Episcop deoparte și le șoptește ceva la ureche. Apoi revin și încep să plângă teatral.
REGELE (teatral): Oh! Ce mi-e dat urechilor mele regale să audă!… chiar dacă au adunat ceară!
REGINA: Până și cei mai umili copii, ne reamintesc de blestemul acesta!
Regele și regina plâng în hohote. Marele Episcop îi trage deoparte pe băiat și pe măgar
MARELE EPISCOP: Copii, iată ce se întâmplă. Regatul nostru a fost cunoscut drept cel mai curat regat din toată lumea, până când un balaur fioros a furat cel mai prețios dar al lui Dumnezeu. Curățenia!
SANGVINEL (a rămas prost): Cum a răpit un balaur fioros curățenia?
REGELE (intervine): A furat din trezorerie… săpunul de aur!
SANGVINEL: Un săpun de aur….
REGINA: Da! Simbolul curățeniei. De când a fost furat săpunul de aur, oamenii au uitat ce este curățenia! Și au început să stea murdari.
MARELE EPISCOP: Da, legenda spune că un erou străin d-ale curții, poate veni să ne salveze.
SANGVINEL (la fel de stupefiat): Care legendă!? Ce erou!?
REGELE: Vei fi tu, băiețelule, eroul din legende, care va recupera săpunul de aur?
SANGVINEL (nu mai știe ce să facă): Poftim? Dar nu pot…
REGINA: Eroul nostru care se va lupta cu balaurul pentru a recupera săpunul nostru de aur, pentru salvarea regatului.
SANGVINEL (țipă): Stoooop! Gata, nu vreau să mai aud. Eu mă întorc acasă! Hai, măgăruș!
REGELE (furios): Ascultă, băiete. Ori faci asta pentru regat, ori te arunc în temniță pentru neobrăzarea ta!
SANGVINEL: Dar ce-am făcut!?
REGELE: Ce-ai făcut, ce n-ai făcut, nu mă interesează! Nu cred că vrei să stai o nopate în temnița noastră. E mai mizerabilă decât tot regatul adunat la un loc. Și nu vrei să prinzi și tu răceala, este?
SANGVINEL: Nu vreau… dar…
REGELE: De nu mi-ai adus un dar… Nici un dar! Te vei duce, te vei lupta cu balaurul și vei salva regatul. Asta sau temnița cu răceală.
SANGVINEL (gândindu-se bine): Ce-i drept, nu prea vreau să văd temnița… La cum arată castelul… (hotărât) Bine, Măria Ta! Mă voi lupta cu balaurul!
REGELE: Bine! Îți vom servi o masă copioasă, ca să prinzi puteri! Slujitori, chemați bucătarii, să înceapă ospățul!
Chiuituri de bucurie. Toți ies, în afară de episcop și de măgar.
MARELE EPISCOP: Doamne, îți mulțumim că ne-ai trimis un brav erou. Tu ești salvarea noastră și noi suntem umilii Tăi adepți! Doamne Ajută!
MĂGARUL (borborosește ceva în limbă măgarilor și aprobă)
MARELE EPISCOP: Doamne, ce m-am speriat! Doamne Ferește!
MĂGARUL (borborosește ceva în limbă măgarilor și aprobă)
MARELE EPISCOP: Doamne Ferește!
MĂGARUL (borborosește ceva în limbă măgarilor și aprobă)
MARELE EPISCOP: Doamne Ferește!
MĂGARUL (borborosește ceva în limbă măgarilor și aprobă)
MARELE EPISCOP: Doamne Ferește!
MĂGARUL (cu o voce umană, firească): Doamne Ferește!
MARELE EPISCOP (borborosește ceva în limbă măgarilor și aprobă)
Leave a comment