Scurt tratat despre bine și rău
Cred că i-am lăsat pe oameni
să facă din mine groapa lor
umplută cu resturi
să arunce toate nemulțumirile
toate lamentările și nereușitele
la gunoi
eșecurile provocatoare
care poartă culorile fade ale iadului din care provin
încercând să umbrească cu scepticism și invidie
paradisul înfloritor al semenilor.
Nu se naște invidia
cum se propagă răul în mulțimile de oameni dezechilibrate
ele însele au devenit dezechilibrate de infanteria de zgomote din capul lor.
E ca atunci când urâtul
se izbește de rădăcinile solide ale purității
în drumul lui spre măcinare totală.
Eclipsa de soare e doar un scurtcircuit cibernetic
soarele se estompează spre a dezvălui răul ascuns la vedere
a fost tot timpul prezentă
puterea nimicitoare a tartarului răscolit
spre a fi tulburat experimental.
Ești la mâna Universului
când încerci indirect pe experiență
iar pielea ta simte lumea și neajunsurile
foamea, lipsa de locuință și îmbrăcămintea sumară
mult mai aprig înrădăcinate în existența universală.
Tu, globule de pesimism,
dezamorsează din interior pielea critică
spre o mai bună înțelegere a lumii
și nu te lăsa dezarmat de zâmbete șarmante și colțuri estetice
echilibrate de soartă.
Din spațiu
perspectiva cu tine e disociată
sau poate nu știi
că unghiurile îți sunt strâmbate de Univers și îngustate
oferindu-ți sacrilegiul fericirii unei experiențe comune.
Leave a comment