Scurtă cronică

(Romeo Aurelian Ilie)

Suzănica Tănase, Oameni fără piele, Casa de pariuri literare, 2022

(…) Aș începe prin a spune că am cunoscut-o pe Suzănica Tănase în urmă cu aproximativ un an și jumătate, prin intermediul cărții sale anterioare, Grădina Sofiei, care mi-a plăcut foarte tare, deși subiectul era unul foarte trist, și anume, pierderea unei sarcini. Dar maniera suavă în care aceasta a scris despre o dramă incomensurabilă, m-a cucerit, cel mai probabil definitiv. Aș spune că, pe linie estetică și stilistică, noua sa carte, Oameni fără piele, îi urmează celei anterioare, nu în sensul că ar fi o continuare a acelei povești, ci în sensul că din nou avem de a face, de data aceasta, nu doar cu una, ci cu mai multe drame existențiale, care mai de care mai complexe și mai greu de digerat. Dar, din nou, maniera de scriere, descrisă printr-o dozare optimă a stărilor și a metaforelor suave, a făcut diferența, astfel încât, sarabanda de traume să poată fi mai ușor de suportat. (…)

---

Pentru a citi tot articolul dă click aici.

---