Scurtă cronică a volumului de proză scurtă „Totul e deocamdată”, de Andrei Crăciun

Andrei Crăciun, scriitor și jurnalist, revine cu un nou volum de proză scurtă, intitulat foarte inspirat, Totul e deocamdată, apărut anul acesta la editura Litera, în colecția Pantazi, coordonată de Cosmin Perța, al cărui fir roșu, sau poate chiar personaj principal, este cuvântul „deocamdată”, prezent în fiecare dintre cele șaisprezece povestiri care alcătuiesc volumul de față. Și nu atât cuvântul, cât mai ales ideea de „deocamdată”, ideea de timp nedefinit, nedefinitiv și mai ales nedefinitoriu. Prin extrapolare, putem înțelege că viața noatră, a multora dintre noi este formată dintr-o serie de întâmplări care nu au rolul de a ne definitiva în vreun fel, ci doar pe acela de a ne căli, de a ne sculpta, de a ne forma destinul, caracterul, traiectoria. Ceea ce nu înseamnă că toate viețile nostre sunt anoste, banale sau incomplete.

Așa cum nici viețile personajelor cuprinse, descrise și mai ales surprinse în paginile acestui volum nu sunt de tot banale, de tot eșuate. Sunt vieți în care se întâmplă lucruri, unele mai firești, altele mai nefirești, dar care, fiecare în parte, fără a căpăta un aspect definitiv, contribuie la evoluția sau involuția personajelor.
Spre exemplu, o tânără profesoară, care are neșansa de a-și începe cariera didactică în ultimii ani ai comunismului, trăiește drama de a afla pe propria piele cum visul ei de a fi o profesoară corectă, o profesoară „ca la carte”, este înăbușit încă din fașă pentru că, nu-i așa, nu trebuia să supere pe nimeni și cu atât mai puțin pe Tovarășul; apoi, un actor care se laudă că „deocamdată poate duce orice rol”, ajunge să își aleagă cu grijă rolurile pentru simplul sau complicatul fapt că fiecare rol i se lipește de viață, iar acest lucru îi creează numai probleme; iar un adolescent pasionat de șah, ajunge să remizeze cu un maestru internațional, dar nu se poate bucura de această „aproape victorie” pentru că e neîmplinit în dragoste. Acestea sunt doar trei dintre întâmplările aparent banale, dar cumva formatoare, cuprinse în acest volum.
Dovadă că în acest nou volum de povestiri semnat de Andrei Crăciun regăsim ilustrată viața comună a multor români, atât din perioada comunismului, cât și din zilele noastre este faptul că autorul a adunat și toate stările și emoțiile care ne populează viața: neputința, furia, nepăsarea, frustrarea, râsul prostesc, plânsul amar, melancolia, bigotismul, fanatismul, spaima irațională, speranța prostească. Pe toate acestea, fiecare dintre noi le trăim măcar o dată în viață, și de fiecare dată le trăim doar „deocamdată”.

---