Seară
(Simon Robert Armitage)
Ai doisprezece ani. Cel mult treisprezece.
Ieși din casă pe ușa din spate.
Mai ai timp. Ai promis
că nu întârzii, că nu te duci departe.
Într-o zi vei afla numele copacilor.
Cotești la stânga pe sub povârniș,
o iei pe drumeagul dintre cele două pâraie.
Pe-aici, Wool Clough. Pe dincoace, Royd Edge.
Culmea este încă luminată de soare, dar
la asfințit. Seara te prinde urcând costișa dealului.
Amurgul îți străbate delicat șira spinării.
Faci stânga împrejur. Din nou acasă,
fetița ta doarme în patul prea mare pentru un copil.
Soția ta cârpăcește ceva la lumina becului.
Îți pare rău. Ai crezut că
e încă devreme. Când s-a făcut atât de târziu?
Traducere de Dana Pătrănoiu
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment