Sfârșitul lui aprilie

(Monica Tonea)

E sfârșitul lui aprilie. Nu-mi dau seama dacă e rece afară. Adie un vânt aspru, soarele arată arzător, un nonsens care mă derutează. E duminică după-masă. Când te uiți pe geam e îmbietor. Ies pe terasă și trag nădejde că mă voi încălzi în lumina puternică. Am tras o rochie de vară pe mine și peste ea un pulover lung, ca un halat descheiat. Mă ia o pală de aer înghețat, dar mă încăpățânez să rămân. Am uitat aseară salteaua și pernele pe balansoar, bine că n-a plouat, mă strecor în culcușul lor. E confortabil. Îmi răsfir degetele de la picioare și mă mir că nu mă ia frigul. Mă destind.

Citesc. Se aud voci din vecini. În grădina din dreapta, vecinii noștri tineri stau la soare, în jurul unei mese, și râd neîncetat. Sorb din pahare și turuie în flamandă. Dincolo de arbuști, vizavi, scârțâie arcurile unei trambuline. Glăscioare de copii fericiți. Dintr-odată, mă încălzesc de-a binelea. S-a încins albastrul rochiei. Dinspre stradă vine o melodie veche de jazz, americană, mi-e familiară, dar nu știu să spun care-i cântecul. Fredonez în gând, nananana nana na na, și apoi înțeleg și sursa melodiei: se anunță mașina de înghețată. Închid cartea și ascult cu urechile ciulite. Se aude din ce în ce mai aproape, n-am cum s-o văd, de aici, din spatele curții, dar îmi imaginez cum o familie alergă desculță să-și cumpere înghețată. Au lăsat ușa de la casă deschisă și au dat fuga în stradă. (…)

---

Pentru a citi tot articolul dă click aici.

---