[***] și [dor de netradus în mesaje whatsapp cu vizualizare unică]

***

ajunsă acasă în micul meu adăpost

cu perdele transparente

cotrobăi prin sertarele dulapului

în care ascund lucrurile pe care nu mai vreau să le văd

un plic cu petale uscate de trandafir. semne de carte.

lumânare parfumată cu aromă de pin. carte despre psihologia reproducerii la oameni

le împrăștii strategic pe pat,

le aranjez ca să mă simt mai ușurată cu tendința mea de a avea control

totul într-o ordine a priorităților în care nu mă regăsesc. nimic de aici nu mai e cu adevărat important

pentru mine.

așa că schimb

ordinea.

dacă iarăși te-ai gândit la mine ca la o adunătură

de trăsături mai puțin concrete și le-ai scos

din mine încercând să afli în lipsa căreia ai putea să

te simți mai bine

poate că trebuie să cotrobăi și tu prin sertarul meu

de lucruri nedorite. aici există o asemănare

nu ne putem încoda mai mult de atât

mai mult decât genele încurcate între ele

niciun ghid nu îți spune mereu tot ce vrei să știi

despre locul în care te-a dus

piața amzei se ascunde în brațele pieței romane

o încodare a cartierelor unul mai bucureștean

mai sălbatic ca celălalt

numele lor nu mă fascinează la fel

cum m-ar fascina un cuvânt precum ordinea

o contradicție precum toate cele

de până acum. putem reinterpreta asta

Dar până atunci,

aici în casă intri cu cifru și asta trebuie să spună

multe despre noi.

---

dor de netradus în mesaje whatsapp cu vizualizare unică

la asta mă gândesc atunci când pielea feței mi se strânge

în riduri timpurii pentru că fac mult prea des

schimb de stări

tatăl meu știe câte lucruri pot să fac

chiar și atunci când nu mai duc

se-apropie de mine prin ridicări mari de tensiune

trafic de date fără interferență umană

mă acoperă cu grija lui distantă care mă încălzește

noaptea, umbra mea mă sperie. o văd

lipită de omoplații mei de parcă se pregătește să sară

la gâtul meu

și biții devin nefuncționali

mai pixelată ca niciodată reușesc să mă camuflez în scara blocului

de unde caut iarăși aceeași grijă distantă

aici e mai cald iarna decât vara

și oamenii lasă fereastra deschisă la 10 grade. îmi e cald.

prea cald să vorbesc așa prea cald

îmi dau geaca jos de pe mine ca să nu m-acopere nimic

nu mă mai acoperă grija și de încălzit nu e cazul

betonul se crapă, iar asta e o secvență

dintr-un montaj rusesc de trecere a timpului. într-o altă secvență,

beau vin grecesc tare și povestesc cu tact,

demnitate unde pot fi găsită fără lanternă cu gaz

unde pot fi părăsită dacă nu în afara blocului meu din acest cartier ultraliniștit

nu vreau să se întâmple în locuri aglomerate

mă îmbrățișez cu umbra mea aici

la fast-foodul ăsta de colț unde miroase mereu a cartofi prăjiți

aici găsesc căldură artificială

dacă voi fi găsită,

voi ști ce fel de lucruri sunt capabilă să fac,

tata nu va ști niciodată că nu mai pot

că sunt părăsită lângă un fast-food de colț unde miroase mereu a cartofi prăjiți

că de dorul ăsta mă pot spăla numai acasă

cu apă caldă

mirosul trece

lasă     mult     loc.

---