SINGUR FĂRĂ EA LA ROTTERDAM – SOLO SIN ELLA EN RÓTERDAM

Dumitru Crudu

din Cinci poeme din Rotterdam, Charmides, 2017

---

alaltăieri hrăneam împreună cu ea un pescăruș

în Rotterdam,

în fața restaurantului japonez,

dar ieri

ea a plecat la Chișinău,

și azi

pentru prima dată în ultimele săptămâni

m-am trezit fără Ea

în Rotterdam,

pentru că ea

a zburat la Chișinău

și eu

am deschis ochii și nu

înțelegeam unde e Ea

și chiar am strigat-o,

am sărit din pat și am alergat

în camera aia mare

și am strigat-o

ea ea

în picioarele goale fără șlapi

crezând că bea cafea sau fumează la balcon

și frigul din podea

mi-a pătruns rapid în piele

și mi-a trezit la viață niște amintiri

uitate

pentru că mereu m-am ferit de frig

pentru că mereu mi-a fost frică de frig

și cum stăteam așa în mijlocul camerei și

dârdâiam de frig semănam

cred

foarte bine

cu acel pescăruș cu aripile ude

care a aterizat la picioarele noastre

în piața aia din Rotterdam

din fața restaurantului japonez unde

după ce a plecat ea am mâncat împreună cu Eric,

cu Bas și cu fata lui

și unde eu m-am făcut de râs cu

franceza și engleza mea

pentru că atunci când spuneam ceva în franceză

toată lumea mă ruga să trec la engleză

și când vorbeam în engleză

toți îmi spuneau să spun exact aceleași lucruri doar că

în franceză

dar asta avea să se întâmple ceva mai târziu după ce

ea deja plecase și ea nu a fost de față

când nu-mi puteam aminti niciun nume de scriitor japonez

în afară de Kavabata și Mishima și Murakami

deși sunt înnebunit după literatura japoneză

și am citit sute de scriitori japonezi dar atunci

când stăteam cu Eric și Bas și cu fata lui la

masa aia din restaurantul japonez

mâncând cu ochii închiși

unde eu am intrat pentru prima dată

și pentru prima dată mâncam

cine știe ce

am trăit o experiență mistică

un fel de iluminare pentru că aveam impresia că

un pescăruș stă afară și mă privește

dar nu niciun pescăruș nu stătea afară și nu mă privea

ci dormea la ora aia așa cum aveam să aflu mai târziu

dar atunci nu știam și aveam impresia că un pescăruți e

în stradă și stă și se uită la mine

cum mă ghiftuiesc cu sushi

și în timp ce o ascultam pe

fata lui bas care descria ieroglifele de pe șervețele brusc

mi-am întors capul spre stradă

deși știu că asta nu e politicos și am văzut că am

halucinații

în seara aia când nu-mi puteam aminti

niciun nume de scriitor japonez

niciunul în afară de kavabata și mishima și murakami

așa cum cu o zi înainte

ea nu-și putea aminti în ce parte e hotelul nostru

după ce am ieșit afară

m-am așezat pe o bancă din fața restaurantului japonez

și în restaurant firește erau alți oameni

și mâncau bineînțeles tot sushi,

dar discutau despre altceva

deși nu exclud că printre ei putea să fie un bleg

ca mine

care să nu-și poată aminti niciun nume de scriitor japonez,

dar ea

mi-ar fi dat peste nas dacă ar fi auzit ce am pățit

și mi-ar fi spus

aha ai vrut să te dai în stambă să te spargi în figuri

să te dai mare

că uite câți scriitori japonezi știi tu și ai luat-o în barbă

pe banca asta din fața restaurantului japonez am stat

împreună cu ea și am hrănit un biet pescăruș cu Liviu Antonesei la mare

cu aripile spânzurându-i în jos pe lângă corp

și acesta

își întorcea ciocul când spre mine când spre ea la fel ca acele

unui vitezometru pe stradă

dar ea a plecat și eu mă plimb singur

prin fața restaurantului japonez și

nici pescărușul ăla nu mai e în piață

de parcă ar fi zburat după ea sau

împreună cu ea

chiar ar trebui s-o întreb

dacă nu l-a întâlnit în parcul ăla din spatele

casei noastre sau altundeva în chișinău

am scos din geantă pâinea aia pregătită

pentru el și am început s-o mănânc

un cerșetor s-a uitat lacom

la mine și i-am dat-o lui – oare nu el

era pescărușul pe care-l căutam?

apoi m-am întâlnit cu sciitoarea Mira Feticu

care e singurul om din lume în compania căreia

am izbucnit în plâns fără să fi băut un strop de alcool

în timp ce-i povesteam despre ea

apoi a plecat și mira

și am mai intrat o dată în cafeneaua aia marocană

unde am mâncat cu ea înainte ca ea

să plece la chișinău așa cum intram în studenție când

nu aveam niciun ban la mine și eram mort de foame

în vreo cafenea doar ca să mă uit la oamenii care

mănâncă, ca să-i văd cum mănâncă,

așa și acum am intrat doar ca să văd

oare cine stă la masa la care am stat cu Ea

înainte ca ea să plece din Rotterdam.

apoi am plecat acasă

și m-am culcat și azi

m-am trezit singur în Rotterdam

singur fără ea

și m-am gândit ce nedrept e să

te trezești

într-un oraș atât de frumos ca

Rotterdamul

singur fără ea

---

anteayer estabamos alimentando juntos a una gaviota

en Róterdam,

frente al restaurante japonés,

pero ayer

ella se fue a Chișinău,

y hoy

por primera vez en semanas

me desperté sin Ella

en Róterdam,

porque ella

voló a Chișinău

y yo

abrí los ojos y no

No entendía dónde estaba

e incluso la llamé,

salté de la cama y corrí

en esa gran habitación

y la llamé

ella, ella, ella

descalzo y sin chanclas

pensando que se estaba tomando un café o fumando en el balcón

y el frío del suelo

rápidamente se me metió en la piel

y me trajo

recuerdos olvidados

porque siempre he rehuido el frío

porque siempre me ha dado miedo el frío

y  tal y como estaba sentado en medio de la habitación muriéndome de frío y me parecía…

creo

me parecía muy bien

a esa gaviota con las alas mojadas

que aterrizó a nuestros pies

en esa plaza de Róterdam

frente al restaurante japonés donde

después de que ella se fuera comimos con Eric, Bas y su hija

y donde hice el ridículo con

mi francés y con mi inglés

porque cuando dije algo en francés

todo el mundo me pedía pasar al inglés

y cuando hablaba en inglés

todo el mundo me decía que dijera exactamente lo mismo, solo que

en francés

pero eso ocurriría un poco más tarde

después de que

ella ya se hubiera ido

y ella ya no estaba allí

cuando no podía recordar ningún nombre de escritores japoneses

excepto Kavabata y Mishima y Murakami

aunque me vuelve loco la literatura japonesa

y he leído cientos de escritores japoneses, pero luego

cuando estaba sentado con Eric y Bas y su hija en esa mesa en el restaurante japonés

comiendo con los ojos cerrados

donde entré por primera vez

y por primera vez estaba comiendo

quién sabe qué

tuve una experiencia mística

una especie de iluminación porque sentí que

una gaviota estaba parada fuera observándome

pero ninguna gaviota estaba sentada fuera mirándome, la gaviota estaba durmiendo en ese momento, como descubriría más tarde.

pero en ese momento no lo sabía y tenía la impresión de que una gaviota estaba

en la calle y me estaba mirando mientras me atiborro de sushi

y mientras escuchaba

a la hija de bas que describía los jeroglíficos de las servilletas de repente

giré mi cabeza hacia la calle

aunque sé que eso no es buena educación y vi que tenía

alucinaciones

aquella noche en la que no podía recordar

ningún nombre de ningún escritor japonés

excepto kavabata y mishima y murakami

igual que el día anterior

en el que ella no podía recordar en qué parte estaba nuestro hotel

después de salir a la calle

me senté en un banco frente al restaurante japonés

y en el restaurante, por supuesto, había otras personas

y también comían sushi, por supuesto,

pero estaban hablando de otra cosa

aunque no descarto la posibilidad de que haya habido algún tonto entre ellos

como yo

que no podía recordar ningún nombre de escritores japoneses,

pero ella

ella me habría dado la espalda si se hubiera enterado de lo que me pasó

y me me habría dicho

querías llamar la atención y ser el centro de atención

para presumir

y decir mira cuántos escritores japoneses sé y te engañaste

nos sentamos juntos en este banco frente al restaurante japonés y los dos alimentamos a una pobre gaviota con Liviu Antonesei en la playa

con las alas colgando por el cuerpo

y esta otra

giraba su pico de un lado a otro

a veces hacia mí y otras veces hacia ella

como las agujas

de un velocímetro en la calle

pero ella se ha ido y yo estoy caminando solo

delante del restaurante japonés

y ni siquiera esa gaviota está ya en la plaza.

como si hubiera volado tras ella o

con ella

realmente debería preguntarle

si ha quedado con él en ese parque detrás de

nuestra casa o en otro lugar de chișinău

saqué de mi bolso ese pan que hice

para él y comencé a comerlo

un mendigo me miró con avidez

y se lo di –

¿era él la gaviota que buscaba?

después quedé con la escritora Mira Feticu

que es la única persona del mundo en cuya compañía

me puse a llorar sin haber tomado una sola gota de alcohol

mientras le hablaba de ella

y luego mira también se fue

y volví a entrar en ese café marroquí

donde comí con ella antes de que

se fuera a chișinău tal y como entraba como estudiante cuando

no tenía dinero y me moría de hambre

en alguna cafetería solo para ver a la gente

comer, para verlos comer,

del mismo modo he entrado ahora solo para ver quién estará sentado en la mesa en la que me senté con Ella.

antes de de que ella se fuera de Róterdam.

luego me fui a casa

y hoy me he ido a la cama de nuevo

y me he despertado solo en Róterdam

solo sin ella

y pensé en lo injusto que era

despertar

en una ciudad tan hermosa como

Róterdam solo sin ella

(Traducere în spaniolă de Albert Denn)

---