Sjón, Vulpea albastră, traducere din engleză de Anca Băicoianu, editura Polirom, 2020

(Sorin Smărăndescu)

De zile bune dau târcoale paginii albe gândindu-mă cum să încep această mini-cronică de roman, ce/cât să scot în evidență, să trec cu vederea. Angoase de începător. Din două una: ori duc (ec)lipsă de inspirație (évidemment, nu ne-ar mira), ori mi-a plăcut așa mult povestea despre care vreau să scriu încât m-am blocat într-o admirație extatică din care nu mă pot extrage nici măcar pentru a tasta un punct și-o virgulă (malheureusement, iarăși nu ne-ar mira). De-i una, de-i alta, iacătă-mă-s gata să mărturisesc motivul agitației, anume thrillerul magic/seducător/funest/concis/ seren/fantastic/vizual/arctic și de-mare-succes-internațional Vulpea albastră (Skugga-Baldur), apărut în 2003, recompensat cu Premiul pentru literatură al Consiliului Nordic și scris de islandezul Sigurjón Birgir Sigurðsson. Adică Sjón. Acel Sjón (abreviere care s-ar traduce prin vedere/viziune) care a debutat ca poet (pe speze proprii) la 15 ani, a fost unul dintre fondatorii grupului suprarealist Medúsa (aprox. 1979–1986), a scris versuri pentru Björk (excentrica, unica&irepetabila), a activat ca Johnny Triumph în trupa de rock alternativ The Sugarcubes și a fost nominalizat (+Björk +Lars von Trier) la Globurile de Aur&Premiul Oscar pentru piesa „I’ve Seen It All” din coloana sonoră a hipnoticului Dancer in the dark (2000) regizat de același von Trier (tot excentric, tot cu viziuni). (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.