Solidaritate de cabină

(Ohara Donovetsky)

Foarte multe lucruri mi-au ajuns la ureche, de-a lungul vremii, din cabina de probă alăturată. Tu stai cuminte în cabina ta, ai destulă treabă, probezi munți de haine care de-abia au încăput pe umerașe și, dintr-odată, din cabina din stânga se aude o mamă care-și întreabă copilul la telefon, îngrijorată, dacă a mâncat. Și ce. Și dacă a venit bona. Alteori, în cea din dreapta, se află o domnișoară care are întrebări scurte: Pe bune, fată? Chiar așa? Ca apoi să lățească un haios: Nu pooot să creeeed! Cel mai mult îmi place când, în timpul probatului, se cântă. Mi se pare superfain. Femeia e veselă sau își dorește să fie veselă, că de-aia a ieșit, nu?, ca să spargă niscaiva bani, dacă e bal, bal să fie… Ultima dată mi-am încetinit mișcările ca să stau mai mult în cabină, pentru că, alături, o voce minunată de Nina Simone cânta de mama focului (am și pândit-o apoi și am văzut că semăna, o, ce frumos…). Dar cel mai interesant a fost totuși când, în cabina de alături, nu de probă, ci, altfel de cabină, știți voi, o doamnă vorbea la telefon cu. Știți voi. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.