Sonia

(Denisa Ștefan)

Sonia a ales de la 15 ani Rock and Roll Suicide, deşi n-a auzit melodia până la 21 de ani. În liceu îşi ascundea sticlele de vin şi tărie după fotoliul din cameră. La facultate şi-a băut toţi banii, apoi a făcut o pauză de la alcool de aproape un an. În anul ăla a învăţat ce e şi ce nu e iubirea. Apoi s-a apucat iar de băut şi a ţinut-o mult timp din party în party. Până când a dat de iarbă.

Sonia are acum 21 de ani. În fiecare dimineaţă se trezeşte, trage jaluzelele, mănâncă şi fumează până uită de ea. Preferă indica, pentru că indica îi încălzeşte trupul şi îi încetineşte gândurile. Când fumează indica, sau „iarba geniu”, după cum îi spune Sonia, uită mai repede de toate dezastrele de pe lume şi se aşază în sine, unde gândurile curg la viteze agreabile, anxietatea e închisă într-o cutie, iar overthinkingul e redenumit „teorii conspiraţionale”. Dar îi plac şi unele hibride, care o lovesc prima dată în cap, iar mai apoi în tot corpul. Cel mai naşpa lucru pentru ea e că i se face frig atunci când fumează hibrid sau sativa.

Ştie destul de multe despre iarbă pentru că e dependentă de mai bine de un an. În teorie, ar trebui să se lase de fumat, dar ştie şi ea, aşa cum ştiu şi ceilalţi, că n-are de ce.

La ultimul party, cineva i-a arătat o listă cu unele consecinţe ale consumului de lungă durată. A luat fiecare simptom în parte şi şi-a dat seama că deja le cam are pe toate. Ce a tulburat-o a fost posibilitatea căderii dinţilor. Oricum n-are dinţi frumoşi. Dacă încep şi ăia să cadă… apoi şi-a adus aminte că locuieşte vizavi de un dentist şi s-a calmat.

De-a lungul vieţii ei, Sonia şi-a dat seama că are o relaţie destul de bună cu semantica. A încercat să fie poetă, dar nu i-a ieşit. Apoi a încercat jurnalismul şi şi-a dat seama că mai bine mergea la Facultatea de Drept. Cum nu poate întoarce timpul în realitate, doar în gând, Sonia este acum blocată între alegerile pe care trebuie să le ia. Are atât de multe posibilităţi, încât fumează pentru a uita de ele.

De fapt, asta face de câteva zile. Fumează şi uită. Face asta în speranţa că „geniul” îi va arăta cât mai curând calea potrivită. S-a uitat la Warrior Nun, şi-a cântărit conştiinţa, şi-a stabilit relaţiile cu Universul şi Dumnezeu, dar, în continuare, nu ştie ce să aleagă. Şi-a dat seama recent că nu ştie ce să aleagă pentru că nu ştie exact cine este, dar nu ştie ce a declanşat o asemenea criză de identitate şi deci, nu ştie cum sau de unde să ia toată situaţia în care se află.

Posibilitatea ca ceea ce trăieşte Sonia acum să fie un episod de depresie pe care îl manevrează, în sfârşit, într-un mod asertiv, este destul de mare. La fel de mare precum posibilitatea că, de fapt, e un episod maniacal cu tendinţe schizoide şi de depersonalizare. Dar nimeni nu poate spune exact ce se petrece cu ea. Din nou, Sonia are de ales, dar nu poate.

Atunci când e fumată, Sonia cântăreşte părţile pozitive şi părţile negative ale situaţiei. E ca un spreadsheet de Excel, notează tot, dar uită să dea Save şi pierde toate informaţiile. Uneori, dacă e prea fumată, uită cu totul la ce se gândea şi deci, lista, precum gândul, se pierde pentru totdeauna.

Nici Sonia nu ştie de multe ori la ce se gândeşte. Asta e partea ei preferată. Îi place să uite. Uneori uită că fumează în timp ce fumează, se ridică şi intră în cameră. Ce se întâmplă cu jointurile este doar un alt mister. Dar Sonia iubeşte şi celelalte droguri, nu consumă doar iarbă. O dată la trei săptămâni iese în club unde îşi dă cu iarbă, speed şi alcool. Speedul o ajută să gătească şi să facă curat prin casă. Cocaină şi MD ia ocazional. Ciupercile nu-i prea plac, dar le înghite oricum. Pe acid n-a fost niciodată, aşteaptă persoana potrivită cu care să împartă timbrul.

Când primeşte vizite, Sonia trebuie să se asigure că nu are droguri la vedere prin casă. Ultima dată când a vizitat-o mama ei, Sonia a lăsat cartea îmbibată cu speed pe birou. Coperta portocalie era ascunsă de un praf alb. Maică-sa n-a zis nimic de carte, dar a întrebat-o dacă şi-a udat planta. Sonia uită în fiecare zi că are o plantă. Când îşi aminteşte, totuşi, de plantă, o udă. Nimeni nu poate spune exact dacă planta este udată la intervale consecvente sau nu.

Ultima bătălie internă a Soniei a fost între bine şi rău. O bătălie care a durat mai mult ca alte bătălii, dar Sonia a avut noroc cu hibridul pe care-l fuma şi a izbândit atât în a ajunge la o concluzie, cât şi în a face alegerea corectă.

După acea bătălie, Sonia a uitat cine e. Şi se zbate să-şi aducă aminte. În fiecare dimineaţă se trezeşte, trage jaluzelele, mănâncă şi fumează până reuşeşte să micşoreze problema în mintea ei. Dacă o micşorează destul, o poate privi din toate unghiurile. Dar fiecare unghi al problemei este ascuţit, iar Sonia se nelinişteşte.

Neliniştea ei duce la lipsa de productivitate. Uită să ducă gunoiul, să facă duş, să meargă la muncă. De multe ori îi este prea greu să mănânce, aşa că îşi ascultă stomacul chiorăind până când începe să şi doară. Atunci se ridică, merge la debara, scoate două vafe cu ou cumpărate din Lidl şi le înfulecă.

În orice caz, nimeni nu poate spune exact ce se petrece în mintea Soniei. Poate şi pentru că, din exterior, viața ei pare veselă şi împlinită. Oamenii ştiu că Sonia fumează, iar când se întâlnesc, fumează cu ea. În ochii lumii, Sonia e mereu la fel. Sonia nu are nuanţe sau personalităţi ascunse. Nu are amanţi, dar este vorbăreaţă. Dacă ar fi s-o laşi, ţi-ar vorbi despre pâine ore întregi. Sonia are talentul de a vorbi ore în șir despre orice tocmai pentru că uită atât de repede despre ce vorbea. Când realizează că şi-a uitat ideea, porneşte alta, în speranţa că îşi va aduce aminte despre ce vorbea la început.

De multe ori, Sonia ajunge acasă după răsăritul soarelui. Se dezbracă, trage jaluzelele, fumează un cui şi se culcă.

SFÂRŞIT

---