[stare], [ceașca de cafea], [memorie] și [acasă]

Motto: „Mi-am întors iarna pe dos”

stare

seară de luni

într-un martie rece

un coș cu mere roșii

pe masa din bucătărie

lucrurile stau

exact așa cum vrei

cineva deschide o

sticlă cu vin

crăciunița a înflorit

a doua oară

ziarul deschis la pagina 10

am venit acasă!

biletul scris

o cartelă de metrou expirată

și un număr de telefon

               în deșertul Atacama

               cică o să plouă!


ceașca de cafea

fără povești citite azi

și ce dacă am dat iar

cafeaua în foc

mirosul îmi aduce aminte

de vara aia la 2 Mai

când s-au rupt sandalele

și-am mers în picioarele goale

prin bazar

mâncam șuberek de la Mehmet

hai să-ți citesc în cafea

uite aici o ancoră

nu râde

așază-te cuminte la masă

și stinge țigara, T.

uite și un cal

închide fereastra

e frig

clobotul bisericii

               bate de șase ori

iar am dat cafeaua în foc

             apelantul nu poate fi contactat


memorie

pe masa din bucătărie

frezii proaspete

o cană cu lapte

pe care scrie life

un sfeșnic din lemn cu

lumânarea arsă

trei gutui coapte

a început să plouă

am răsturnat solnița

            [e semn rău]

lista pentru mâine

factura la engie și vodafone

lipsește ceva sau am pierdut

memoria mea îmi joacă feste

poate fotografia cu tine

în balcon la Abstinteria Sixtină

era un ger de crăpau pietrele

poate biletul de intrare la Operă

erai când Brahmanul

când Tybalt

Karenin sau Frollo

            spăl furculița veche

            îndoită de tine

            (obiceiul tău de copil)

îmi place s-o păstrez lângă celelalte…


acasă

încă două stații de autobuz

și-am ajuns.

cerșetorul cu haina albă

și ochelari de miner

zice că azi o să ningă

trage în fiecare zi

un căruț vechi învelit

cu un soi de cearceaf alb

murdar de vreme.

pe o foaie prinsă

cu un ac de siguranță

cerșetorul a scris

cu litere mari acasă

în colțurile căruțului

sunt lipite flori de plastic

          (chiar a început să ningă!)

din cimitir

nu le mai trebuie morților

zice

și o icoană de lemn

mi-au înghețat mâinile

nu mai cunosc drumul

el știe

nu face rău nimănui

doar o bere pe lună, atât beau!

și împart:

o pâine pentru mine,

o pâine pentru el,

și o lumânare pentru ceilalți…


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *