[Steaua Alpha Persei] și [Piatra fără nume]

Steaua Alpha Persei

Te iubesc, îmi spuneai, cum numai

fiii pierduţi ai Zeului ştiu să iubească.

Împleteai aripi din flori de lotus

şi mi le aşezai tremurând pe umeri.

Steaua Alpha Persei îşi sculpta

lumina în braţele tale,

un vânt sonor bătea dinspre nord

şi, cuprinse de un fior ciudat,

aripile se înălţau spre cerul boreal

şi rămâneau neclintite

timp de o noapte polară.

---

Piatra fără nume

Nu-mi puteam aminti unde

e piatra fără nume,

în care am ascuns

tăcerea lui înfrigurată.

Era departe, departe şi străină.

Purta înlăuntrul ei

un sfinx,

cu enigma lui.

Nu ştiam să dezleg enigma,

nici să locuiesc în lumina ciudată.

Iubirea mea străbătea

fluxul şi refluxul mării.

Se făcea înfrigurare,

Se făcea tăcere.

Piatra se rotea himeric          

în jurul trupurilor noastre,

Cu noi, levitau ape, corăbii,

turnuri şi lumini spectrale.

---