[sunt alta] și [ești alta]

sunt alta.

iar el…

el îmi e un luntraș cu ape limpezi

ascunse la buzunarul de la

piept

îmi îndrumă pașii departe

ne măsurăm emoția în transformări

poștalionul se estompează

din corsetul cotidianului

odată cu încrederea prădalnică

dezamăgirile să ardă cu lemnul

trecut

vinul să umple paharul

tăcerilor

cărțile să ne construiască

înțelegerile

iar scrisorile să se metamorfozeze

în poduri.

adăstat printre picăturile de ploaie

stă o mică flamă

a credinței. când ajungi la marginile

drumurilor cunoscute

a cerurilor la care obișnuiai să te rogi

a încrederii în oameni

---

ești alta.

– cuvântul ia forma schimbării

ești o linie din ape

amestecată cu praf auriu

un fel de kintsugi din deciziile

cine ești ce vrei și cât ești dispus să te alegi

efemeritatea cuvântului rostit

ți-a fost de la început

sub îndemnul

Celor două

înțelesuri

în care dintre priviri ți-ai ascuns

adevărul?

nesiguranțele

toate sentimentele amestecate

pe străzi în absențe

pe cer în cânt

în ape dintre deșertăciuni

ți-ai pierdut nostalgiile

se plimbă în așteptarea

Tsukimi[1]

pe marginea maxilarului zilei

pa un vârf de casă

cocorii te privesc

ei îți știu adevărul chiar dacă

nu ți-l scriu din

armonii și cioburi.

– dintre formele contemplării

fiecare centimetru de gânduri

înțelegerea

ți-au aparținut

inima un joc de noroc dintre

așteptări nopți și matematici reci

împărțită și scăzută un algoritm de

nepăsare

ai jucat așteptarea dintre bătăi

s-a ars 

și gândurile

acum ca niște vuiete de ape distante

nu sting nu sunt

îndeajuns

cum ne-ai mai defini acum?

ca un coridor pustiu

cu urme de pași parfum și priviri?

sau neexistențele pe care

le-ai trăit?

lămuririle nespuse sunt acele înmuguriri

dintre ziduri

când nu mai rămâne altceva.

înveți să trăiești din

matematici reci.

– formele înțelegerii

---

[1] Tsukimi – festivalul contemplării lunii de toamnă

---