[*sunt zile cînd mă gîndesc la singurătate], [*mi-e frică să scriu despre tine] și [*dimineața mi se pare întotdeauna departe]
*
sunt zile cînd mă gîndesc la singurătate
ca la un vis din care te desprinzi dimineața
fără urmă de împotrivire
la moarte ca la o amintire veche la care țin
cu încăpățînare
la iubire ca la o țară interzisă
la mine așteptînd mereu să înceapă viața
așa cum aștepți să treacă 20 minute de trailere
să pornească filmul
*
mi-e frică să scriu despre tine
m-am obișnuit să povestesc doar despre
lucrurile care m-au lăsat în tristețe și
dezamăgire
iar noi n-am ajuns încă acolo
nu mi-ai frînt inima
dacă nu vorbim pentru cîteva ore
mi te imaginez în fiecare scaun gol
lîngă care mă așez de unde
îmi închipui sfîrșitul ca pe o ploaie
scurtă de vară
*
dimineața mi se pare întotdeauna departe
cînd noaptea nu se-ncumetă să aducă liniștea
mă pun în fața foii și nu iese nimic mă simt ca un
condamnat căruia i se refuză ultima dorință înainte
să fie trimis la moarte
aș putea la fel de bine să înlocuiesc creionul cu
o lamă
la capăt de zi rămîn doar eu cu spaimele mele
uneori scriu bilete de adio pe care le arunc în
coșul de sub birou
îl golesc în fiecare dimineață înainte de muncă
în piept bate o inimă care încearcă să imite viața
curînd o să-mi crească un cîmp de maci
Leave a comment