[*sunt zile cînd mă gîndesc la singurătate], [*mi-e frică să scriu despre tine] și [*dimineața mi se pare întotdeauna departe]

*

sunt zile cînd mă gîndesc la singurătate

ca la un vis din care te desprinzi dimineața

fără urmă de împotrivire

la moarte ca la o amintire veche la care țin

cu încăpățînare

la iubire ca la o țară interzisă

la mine așteptînd mereu să înceapă viața

așa cum aștepți să treacă 20 minute de trailere

să pornească filmul


*

mi-e frică să scriu despre tine

m-am obișnuit să povestesc doar despre

lucrurile care m-au lăsat în tristețe și

dezamăgire

iar noi n-am ajuns încă acolo

nu mi-ai frînt inima

dacă nu vorbim pentru cîteva ore

mi te imaginez în fiecare scaun gol

lîngă care mă așez de unde

îmi închipui sfîrșitul ca pe o ploaie

scurtă de vară


*

dimineața mi se pare întotdeauna departe

cînd noaptea nu se-ncumetă să aducă liniștea

mă pun în fața foii și nu iese nimic mă simt ca un

condamnat căruia i se refuză ultima dorință înainte

să fie trimis la moarte

aș putea la fel de bine să înlocuiesc creionul cu

o lamă

la capăt de zi rămîn doar eu cu spaimele mele

uneori scriu bilete de adio pe care le arunc în

coșul de sub birou

îl golesc în fiecare dimineață înainte de muncă

în piept bate o inimă care încearcă să imite viața

curînd o să-mi crească un cîmp de maci


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *