ta-ta-ta

(Marian Neguțu)

a fost un spațiu gol de neumplut
degresarea imposibilă când m-am întors acasă
ușa era încuiată gerul crăpa pietrele și imaginația
câtorva scriitori care postau pe facebook
poze cu familia lor
cui îi pasă de fi-tu de cartea ta
că ți-ai lăsat barbă de mă-ta și de recunoștința
ta-ta-ta
trompeta dădea stingerea
și eu umblam cu un pește uriaș în spinare
noroc noroc am spus la fiecare sticlă
și ne-am mințit în continuare