[tablou cu iepure alb dintr-un vis], [lepădarea cârjelor] și [prostule]

tablou cu iepure alb dintr-un vis

sufăr de toate bolile
de care nu mai sufăr demult

cel iubit a luat chipul tuturor

în mâna lui arta
cu două tăișuri
la foc ars domol
a deschis calea
ceaiului
de os

și-atâta liniște văd în furtună

și un alai de flori
dirijat
de-un iepure alb
ce-aleargă prin noapte

în vis s-a zdrobit de pământ
și-a urmat jalea
și-abia acum înțeleg

ce a eliberat

șoldul meu drept știe mai bine
de ce.

---

lepădarea cârjelor

tot ce-ai așteptat în viață vreodată
nu va sosi la timp

nu ți-ai cunoscut niciodată părinții
iar ei nu sunt aici să te naști

cât ei nu s-au găsit în vedere
tu nu mai ai iluzii de-aflat

suspendat între mamă și tată
pendulând între uși ce se-atrag

îl ucizi pe cel ce deschide
cum îl ucizi pe cel ce-a plecat

la înviere

când nu mai ai nici mamă nici tată
îți rămâne să iubești ce-ai iertat 

---

prostule

cel care tu pleci
din prostia supremă

unde dracu te duci
cu alți proști la grămadă
să rumegi degrabă
o iarbă perenă
plictisită și ternă
rumegată de-a gata
și dată pe roata
mulțimii

mulțumit nu poți fi
așa prost cum te știi

tu cel ce de prost nu pricepi
ce închis s-a deschis
din oarba prostie
o prostie ce vede

---