[*** Tăiam bucăți de plasture să lipim sticla de la ușă] și [*** Când mă doare]

***

Tăiam bucăți de plasture să lipim sticla de la ușă

Ruptă de oboseală și nervi

Cereai din priviri

Chiar dacă lasă pete

Plasturele e mai trainic

Ca o rană proaspăt cusută

Ușa de la dormitor

S-a închis în urma tatei

Și n-am mai schimbat-o nici azi.


***

Când mă doare

Închid obloanele ferestrelor să-mi acopăr duhoarea și singurătatea

Frânghii suspendate în aerul vâscos

Tăcerea mea nu a fost niciodată arogantă

Am devenit puternică și nu mai plâng.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *