[*** Tăiam bucăți de plasture să lipim sticla de la ușă] și [*** Când mă doare]
***
Tăiam bucăți de plasture să lipim sticla de la ușă
Ruptă de oboseală și nervi
Cereai din priviri
Chiar dacă lasă pete
Plasturele e mai trainic
Ca o rană proaspăt cusută
Ușa de la dormitor
S-a închis în urma tatei
Și n-am mai schimbat-o nici azi.
***
Când mă doare
Închid obloanele ferestrelor să-mi acopăr duhoarea și singurătatea
Frânghii suspendate în aerul vâscos
Tăcerea mea nu a fost niciodată arogantă
Am devenit puternică și nu mai plâng.
Leave a comment