[Terra personală], [Norii din vată de sticlă] și [Pelerinaj]

Terra personală

Serviciile prințului macaroanelor cu brânză,

Strada are suprafața unei lame de ras,

În țeasta intelectuală a unui iepure; am topit untura poeților

Din jobenul magicianului de oase.

Ferestrele borțoase de atâtea declarații,

O picătură prelinsă pe geam, la asta se rezumă

Elefanții Evidenței Populației,

Contractele se semnează în liniștea perfectă a patinării peniței pe hârtie,

Icoanele sunt martorele discuțiilor secrete, dar nu vor vorbi neîntrebate.

În biserici: ortodocșii, reformații, catolicii, neo-protestanții sporovăiesc cu secretarele

Unui Dumnezeu ocupat cu proiecte și dezbateri. Doar o bătrână, în ploaie, vinde

Legături de mărar pentru o jumătate de euro; în iris se aprind farurile motoarelor diesel, Euro 6.

Mâinile zbârcite – ulițe ce vascularizează dealul,

Respirațiile-serpentine,

Catacombele hemoragiei radiante,

Liziera de la capătul universului unde fumegă

Melcii mecanomorfi pe vale,

Sunetul pădurii ca o goarnă de gonași,

Femeile maia,

Toate

Înghesuite în cristalinul ei, în terra personală.


Norii din vată de sticlă

Nu eu am inventat norii de vată

 trenulețele memoriei

Nu eu am sărutat prima oară o fată

În grajdurile dezafectate

Experiențele unui cunoscător

Sunt coșurile de pe fruntea

Unui bolnav

Norii din vată de sticlă

Nu sunt culcușuri bune pentru șobolani

Nu eu am iubit o fată în norii din vată de sticlă.


Pelerinaj

Pelerinajul și pesta

Cu gâtul ei lung și ochii roșii

Pe geamul crucificat de lemnul verde

Noi nu aveam în carcasă decât

Puțină pâine și mult Dumnezeu

Așa că am pornit pe jos spre Radna

La mânăstire, doar se va opri

Blestemata de ciumă.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *