[Terra personală], [Norii din vată de sticlă] și [Pelerinaj]
Terra personală
Serviciile prințului macaroanelor cu brânză,
Strada are suprafața unei lame de ras,
În țeasta intelectuală a unui iepure; am topit untura poeților
Din jobenul magicianului de oase.
Ferestrele borțoase de atâtea declarații,
O picătură prelinsă pe geam, la asta se rezumă
Elefanții Evidenței Populației,
Contractele se semnează în liniștea perfectă a patinării peniței pe hârtie,
Icoanele sunt martorele discuțiilor secrete, dar nu vor vorbi neîntrebate.
În biserici: ortodocșii, reformații, catolicii, neo-protestanții sporovăiesc cu secretarele
Unui Dumnezeu ocupat cu proiecte și dezbateri. Doar o bătrână, în ploaie, vinde
Legături de mărar pentru o jumătate de euro; în iris se aprind farurile motoarelor diesel, Euro 6.
Mâinile zbârcite – ulițe ce vascularizează dealul,
Respirațiile-serpentine,
Catacombele hemoragiei radiante,
Liziera de la capătul universului unde fumegă
Melcii mecanomorfi pe vale,
Sunetul pădurii ca o goarnă de gonași,
Femeile maia,
Toate
Înghesuite în cristalinul ei, în terra personală.
Norii din vată de sticlă
Nu eu am inventat norii de vată
trenulețele memoriei
Nu eu am sărutat prima oară o fată
În grajdurile dezafectate
Experiențele unui cunoscător
Sunt coșurile de pe fruntea
Unui bolnav
Norii din vată de sticlă
Nu sunt culcușuri bune pentru șobolani
Nu eu am iubit o fată în norii din vată de sticlă.
Pelerinaj
Pelerinajul și pesta
Cu gâtul ei lung și ochii roșii
Pe geamul crucificat de lemnul verde
Noi nu aveam în carcasă decât
Puțină pâine și mult Dumnezeu
Așa că am pornit pe jos spre Radna
La mânăstire, doar se va opri
Blestemata de ciumă.
Leave a comment