[this woman has never been in Oran], [sunt pro Albani], [tot ce nu-i bine să simt] și [mixed poem]

this woman has never been in Oran

even so

she felt

the warmth of its heated walls

she saw its sun’s whirlwinds

breathed its chalky dust

shot the Asphodels

and the glittering bays

in the light of which

the dispair was melting

this woman uses her inner resources senselessly

This woman

constantly

reviews

breaks

supersedes

discards

supresses

runs

outbids

adds carresses

e s c &  t a b

inhuman endeavor

to forgett

oran

the city

of most beautiful stones in the world

and the name of the most beloved ghost

---

sunt pro Albani

nu las niciun spatiu liber

o fantezie de care mă sprijin

deși nu mă împiedic

aglomerările sunt utile

ca voința să rămână intactă

nicio sclipire ademenitoare nu mai e ușor de găsit

decizii mineralizate peste instanțe ale dorinței peste cârje afective peste toți cu care te-ai iubit peste timpul

oprit cât ai stat linsă de zăpadă peste tristan da cunha și semnele pe care le-ai împins mereu cu mâna spre offshore

fac totul irecuperabil

fluid abandonat

pentru tine

schimbătoare dar persistentă

ca apa

o întreținută

rămasă în urma

tuturor femeilor

care vor independență

---

tot ce nu-i bine să simt 

simt de două ori

a treia oară 

deja trec 

prin noapte știind

asta puțin mai convingător

în frivolitatea mea aparentă 

aprind tămâie mă rog

tai aerul umed din baruri cu oasele bazinului 

dumnezeul meu e intervenționist 

săritor doar când 

atât de jos nu are 

mai jos

și

orașul ăsta nu e orașul meu

nimic din ce vrei nu e posibil

zice băiatul care picură spuma de lapte în cafea

așa eu mai stau puțin la masa asta 

cu ochii în crengile ăstea înzăpezite

după trecutul care întârzie

praf de marmură în palmă

țigări cu toate sucurile și semințele scurse pe piele

iarna sau vara 

la fel părul meu 

flutură libertatea ca un steag și

ani de reprimare se topesc în 

lumina roșie a nopții

viața începe să treacă prin corp ca un curent

și știi că 

nu e o idee actuală

să lași vreo strălucire să-ți ia mințile

e împotriva rigorii moderne

dar tu nu ești modernă

grecii au ajuns la deznădejde prin frumusețe

tot ei au pus mâna pe arme 

și au luptat pentru ea

„verina, life has ruined us, along with the Attic skies and the intellectuals”

seferis a zis-o

nu știu cazul lui

știu cazul nostru

falșii intelectuali 

e bine că nu ne-am mai

dat o altă șansă

frumusețea ei ne-ar fi distrus

eu mai stau la masa asta

simt mai mult când sunt obosită 

nu-i nimic în jur

nicio Aldebaran

doar femei în oglindă

aceleași femei peste tot

nu sunt femeile lui miller

nu le recunosc nu e 

epoca mea

știu că mă aflu aici din motive 

nejustificate de nimeni

cu părul meu mai lung 

decât solstițiul peste ceașca

asta mică și ușoară

pe care nu o să o strivesc

doar pentru că mi-e scârbă

să-mi arăt puterea în lipsa concurenței

în mitte, e un cinematograf, Babylon

de la 1920

unde poți vedea filme mute

acompaniate live de orchestră

baiatul nu știe se scarpină în cap și pulverizează sanytol pe masă

corect (abominabil)

dacă ești norocos o să te ducă acolo cineva

ridică din umeri

până atunci o fată modernă 

o să vrea să o duci la masaj thailandez cu ulei de hinoki

și o să se vaite de serviciile proaste 

până și fetițele din fishtank-ul lui glawogger ți-ar fi cerut

mai mult

dragoste și înjurături 

scandal și portocale la prima oră a dimineții

până atunci așteaptă

așteaptă 

cum aștepți taxiul când niciun tramvai nu mai circulă

așteaptă

dragostea e un razboi de uzură

hinoki nu va fi niciodată motivul începerii unuia

eu o să mai stau puțin la masa asta 

You see, I do all the people do

---

mixed poem with mine and Carl Sagan’s words

on a „pale blue dot”

always shifting & certain

applying

reverie of distant worlds

every time immuable &

irresolute

as I always am in front of the system 

which cannot be damaged 

changed, adapted or inclusive enough

without real transparency

in the name

of history lived here on „a mote of dust suspended in a sunbeam”

and in the name of the near future 

where there is „nowhere else to wich our species could migrate”

I claim

to return and build back up 

pure purposes and dreams

not by converting distance in time

but by seaming the links between us

it is said, you know, all of us know

that any form of change request unbearable compromises

with no other safety net

than your own regenerative power if it exist

cause this tiny world is imune to change

„look again at this dot. that’s here. that’s home. that’s us.

in our obscurity in all this 

vastness there is no hint

that help will come from 

elsewhere to save us

from

ourselves”

---