[*Timpul sapă în carnea mea]

Timpul sapă în carnea mea ca un arheolog neobosit.

Încă puțin și va reuși, va ajunge la comoara mult visată, va găsi ceva ce nimeni n-a mai văzut vreodată.

Hai, încă puțin! Doar câteva zile de efort sau poate săptămâni ori luni, poate ani sau chiar decenii, ce mai contează?

Știe că-l așteaptă sipetul ferecat sub lacăt. Doar o lovitură de rangă mai trebuie. Atât.

Și se va deschide cufărul plin de comori nebănuite. Și lumea se va înghesui în spatele lui, ca să vadă.

Firave speranțe legate în lanțuri. Sugrumate de dezamăgiri ce și-au întins tentaculele prin pereții ce păreau de piatră, deși erau din lut. Dureri încremenite în strigăt mut.

Și sub toate, așteptând cuminte, ceva ce a purtat cândva numele meu.

---