Totul e sub control
EA: Nu te mai uita la mine.
EL: De ce?
EA: Nu vreau să te distrag. Vreau să poți să-ți vezi de treabă, altfel n-ai să mă mai chemi când ai delegații cu lucru remote.
EL: Eu am ales să lucrez remote din… delegație. Tocmai să te pot vedea. Pe lângă faptul că trebuie să fiu prezent printre colegii de-aici.
EA: Și cum au fost de acord să vii și totuși să nu fii?
EL: Merg doar la întâlnirile importante.
EA: Și de ce remote-ul atunci?
EL: Pentru asta. Să mă uit la tine.
EA: Te distrag.
EL: Mă distrezi.
EA: Cum? Haha, cum te distrez?
EL: De la mă distragi. Îmi distrezi atenția.
EA: Adică ți-o distrag, haha. Și e bine pentru munca ta?
EL: Nu-ți face griji pentru munca mea. Dacă aș avea vreo delegație în care trebuie să fiu prezent mereu, nu te-aș chema.
EA: Mai ții minte prima dată când m-ai chemat?
*
EA: De ce zâmbești?
EL: De ce n-aș zâmbi?
EA: Mă bucur că, în sfârșit, suntem atât de aproape.
…
EA: De ce doar zâmbești și nu zici nimic?
EL: Ți-ai dorit atât de mult?
EA: Cel mai mult.
EL: De ce?
EA: Uite-așa.
…
EA: La cum au decurs chaturile noastre de până acum mă așteptam să fim mai puțin timizi odată ajunși față în față.
…
EA: N-am mai văzut un om care să zâmbească chiar așa, nonstop.
EL: În general nu zâmbesc mai deloc.
EA: Atunci mă bucur. Ce vrei să facem când termini programul?
EL: De ce te bucuri? Că am o viață tristă? Alege tu ce să facem.
EA: Că altfel nu ai fi ajuns aici. Cum suntem amândoi mai timizi decât mi-am imaginat, propun să mergem să bem ceva.
EL: Timizi?
EA: Clar! Dar e în regulă cred.
EL: Tu nu pari.
EA: Sunt și eu destul de bulversată. Aș avea nevoie de-un vin.
EL: Dar mâine ne trezim și lucrăm.
EA: Un vin bun nu ne mahmurește. Roșu. Și sec.
EL: Roșu zici. Hai să ne încălzim pentru după ce ne-ntoarcem de la vin.
EA: Ah.
EL: O să mă termini rapid, oricum, asta nici nu se pune.
EA: Haha. Și tu pe mine. Mmm, ador. Hai că nu suntem chiar atât de timizi.
*
EA: De ce dispăreai din senin cu lunile? Abia după câte o discuție mă încălzeam mai tare. Abia o așteptam pe următoarea și… nimic.
EL: Eram și panicat.
EA: Și? Și mai ce.
EL: Și nu puteam.
EA: Dar vedeai ce-ți trimiteam.
EL: Dar nu puteam răspunde.
EA: Mi-am imaginat. Și de ce panicat?
EL: Pentru că am o soție și o fiică aproape adolescentă.
EA: Te temeai să fii prins?
EL: Nu de ele.
EA: Dar?
EL: De tine.
EA: Cum așa?
EL: Să nu mă prindă prea tare povestea asta.
EA: Ha! Ce se putea întâmpla?
EL: Se poate încă întâmpla. Să-mi placi prea mult.
EA: Asta și vreau.
EL: Asta nu-i bine.
EA: Dar totul e sub control.
EL: Zici?
EA: Zic. Pentru că dacă scapă de sub control se duce dracu și pasiunea asta și tot.
EL: În ce sens?
EA: În sensul că dacă, prin absurd, am lăsa lucrurile să scape de sub control ar însemna să facem cumva să întregim povestea. Și pac! S-ar duce tot.
EL: Asta n-o să se întâmple.
EA: Sunt convinsă. Nici nu trebuie, tocmai spuneam de ce.
EL: Nu doar de asta. Ci pentru că nu poate să se întâmple.
EA: Nu-ți face griji în privința mea. N-aș propune în veci.
…
EA: Și totuși te-ai gândit.
EL: Că ce?
EA: Că ar putea să scape lucrurile de sub control.
EL: Ele sunt deja scăpate într-un fel.
EA: Deja scăpate, haha. Cum?
EL: Suntem aici.
EA: Când am spus prima dată să ne vedem și ți se păruse o idee bună nu vorbeai serios, nu?
EL: Pe moment vorbeam. Ideea mi s-a părut atractivă din start.
EA: Apoi te-ai panicat.
EL: După ce-am început să vorbim, da. Și să-mi trimiți poze din alea cu tine.
EA: Și până la urmă suntem aici.
EL: Ți-ai dorit.
EA: Tu nu?
EL: Eu sunt panicat.
EA: Haha. Deci a contat că am insistat?
EL: Clar.
EA: Și ce te faci acum? Că lucrurile sunt scăpate de sub control?
EL: Mă adaptez.
EA: Eu te tachinez doar. N-ai de ce să-ți faci griji.
EL: Știu ce zici. Dar dacă intri-n apă te uzi.
EA: M-ai udat tu suficient, nu-mi mai trebuie și apă.
EL: Haha. Și? Cum e cu controlul? Se pupă cu udarea?
EA: Nu prea se pupă, dar știm că trebuie.
EL: Știm. O știm…
EA: Și mai ce?
EL: Ce mai ce?
EA: Panicat că te prinde familia, că pici în plasă, ce-a mai fost?
EL: Mă-ntrebam de ce tocmai eu.
EA: Ce-ai tu?
EL: Sunt bătrân și urât…
EA: Nu ești.
EL: …și tu trăiai cu o amintire a mea de peste zece ani în urmă…
EA: Nu ai de unde să știi ce voiam eu.
EL: …care este departe de versiunea mea de-acum. Practic nu aveai niciun motiv pentru care să mă vrei tocmai pe mine.
EA: Lasă-mă pe mine să decid.
EL: Până la urmă te-am lăsat.
EA: Mulțumesc.
EL: Haha. Ești mulțumită?
EA: E cum mi-am imaginat.
EL: Ce?
EA: Sexul.
EL: Ți-ai imaginat?
EA: Obsesiv. M-am masturbat în perioada de când am luat legătura cât pentru toți anii în care n-am vorbit la un loc.
EL: Wow. Pentru mine?
EA: Cu gândul la tine, da. La cum ar fi să se concretizeze mesajele noastre. Și multe altele.
EL: Ce?
EA: Altele pe lângă mesaje, cum ar fi să te ating, să te simt aproape, să-ți mângâi părul de pe mâini de care mi-am amintit văzând o poză cu tine după care cred că am săpat vreo trei zile pe net. Mă gândeam cum am fi dacă ne-am vedea: nerăbdători și grăbiți să avem, în sfârșit, ce doar ne-am imaginat în lunile de când am reluat legătura și ne-a dat nopțile peste cap, sau lenți, dornici să ne explorăm corpurile la milimetru, până când am ști că ne-am întipărit suficient de bine în minte teritoriul carnal al celuilalt, și abia apoi să consumăm dorința asta absurdă? Să văd cum e să fii mai puțin rezervat și panicat.
EL: De ce rezervat?
EA: Pentru că așa erai. Tu ai remarcat că în toate discuțiile noastre nu mi-ai făcut niciun compliment? Eu ghiceam că mă dorești, reieșea cumva din dinamică, dar nu ziceai. Îmi cereai poze, dar nu îmi spuneai cum sunt. Niciun feedback, nimic. Niciun ce fund ai, mă rog, tu spui fese, ceea ce mi se pare absolut aiurea în sexting, ce bine arăți, ceva, oricât de banal ar suna. Doar cereai. Complimentul suprem era „o poză și gata, ultima”, dar știam, cu toată panica ta, că ai fi putut mai mult într-un cadru relaxat. Ca acum. Și eram sigură că dacă am fi ajuns să ne vedem o să lași la o parte reținerile alea. Voiam să fim intimi, mult mai intimi.
EL: Am devenit.
EA: În sfârșit, da.
EL: Cu toate că tu ești o femeie tânără și frumoasă…
EA: Ce legătură are?
EL: …și foarte sexy. Are. Pentru că ai putea avea ce bărbat vrei.
EA: N-are.
EL: Pentru că nu ne potrivim. Eu bătrân și urât…
EA: Nu ești.
EL: …și tu așa cum ești. Când îți vedeam pozele mă crispam. Erai too good to be true.
EA: Vorbești tâmpenii.
…
EA: Cum e soția ta?
EL: Ca orice soție.
EA: Asta nu-mi spune absolut nimic.
EL: De ce-ai vrea să știi?
EA: Să-mi dau seama de ce ești aici.
EL: Spune-mi tu prima.
EA: Eu n-am soț și copil.
EL: Dar ceva tot ai de vorbești cu mine pe o aplicație separată de toate celelalte pe care socializezi în mod normal și ai un folder securizat cu pozele pe care le faci pentru mine.
EA: Ți-am zis prea multe.
EL: Mai zi-mi.
EA: Și tu mie nimic.
EL: E o soție normală. Nu e rea.
EA: Detaliază.
EL: Cred că sunt eu, nu ea. Sunt slab. Puteam să te ignor.
EA: Dă-mi voie să te contrazic. Puteai să mă ignori dacă făcea și ea partea ei.
EL: Așa crezi?
EA: Sunt sigură.
EL: De unde?
EA: Când te-am pus să-mi spui o fantezie pe care n-ai făcut-o niciodată am folosit intenționat cuvintele „care ți-a fost refuzată”.
EL: Ha!
EA: Deși eram sigură că până și ce poze îți trimiteam erau oricum mult peste ce ai văzut vreodată la ea.
EL: Dacă erai sigură, de ce-ai mai întrebat?
EA: Una erau pozele, alta fanteziile tale. Și recunosc că mă făcea să mă simt bine ideea că eu ți-aș putea oferi chestiile alea.
EL: De ce?
EA: Am și eu traumele mele.
EL: Toți avem.
EA: Atunci spune-mi.
EL: Ce ziceai c-ai mai strâns în afară de folderul cu poze care să-ți amintească de mine?
EA: Am zis să-mi spui, nu să mă-ntrebi. Un album pe spotify.
EL: Mi-e imposibil să fac ce-mi ceri. Arată-mi-l.
…
EL: Sunt piese de dragoste.
EA: Ei, dragoste. Nu cred în dragoste, doar în dorință și greșeli.
Leave a comment