Trei poeme cu camere goale
***
Icoana aproape ștearsă
stătea agățată
pe peretele de est
al camerei goale.
Un păianjen
intrat pe fereastră
a început să-i țeasă
o pătură.
Auzise că se apropie iarna.
***
O crizantemă albă
crescuse în mijlocul camerei
părăsită de peste șaizeci de ani.
Raza de soare
ce intra prin crăpătura din perete
s-a bucurat de o așa tovărășie pură.
***
S-a oprit. a urcat scările.
a intrat în camera albă. pustie.
pe pereți era desenată
o viață în creion.
Și-a trecut mâna
peste chipurile văruite.
Ochii lor au început să clipească.


Leave a comment