[treizeci de copeici], [cei cu ochii legați] și [două luni]

treizeci de copeici

în anii ’80 biserica din satul meu avea mereu ușa încuiată

la chioșcul de pâine de vizavi stăteam la coadă ore întregi

zile întregi sau poate toată viața

timpul nostru nu costa nimic

copiii sovietici erau făcuți pentru a sta la cozi

o dată în zi se împărțea pâinea

treizeci de copeici se strecurau dintr-o mână în alta

nebuna satului nu stătea niciodată la coadă

pe nebuna satului nu am văzut-o vreodată mâncând

pâine de la chioșc

își punea trei degete împreunate pe frunte

apoi le ducea la buric după care pe umărul drept

la urmă treceau orizontal pe umărul stâng

apoi veneau pietrele peste ea

nu se ferea de ele

le știa

chiar le număra pe fiecare

apoi le făcea semnul crucii

rostea amin

după care mușca din pietre ca din pâini proaspete

dintr-odată monedele mele s-au rostogolit prin podeaua căscată

m-am întins pe jos

trebuia să le caut

trebuia să le găsesc neapărat

erau ultimele treizeci de copeici din casă

poate erau ultimele treizeci de copeici de pe fața pământului

de unde putea să știe

un copil sovietic sortit să stea la cozi după pâine

sătenii mă pășeau ținându-și strâns cele treizeci de copeici

unii mi-au călcat peste palme și nu m-a durut

alții m-au călcat peste obraz și nu m-a durut

căutam monedele sub prispa chioșcului

dibuiam cu greu printre scândurile căscate

când le-am găsit

monedele curgeau ca praful din ciubotele sătenilor mei

mergeam fără pâine spre casă

nebuna satului făcea cruce în aer

---

cei cu ochii legați

eu tac

tu taci

și nu suntem muți

eu nu aud

tu nu auzi

și nu suntem surzi

când voi muri

când vei muri

o mână ne va dezlega ochii

nu se cade să mergem cu ochii legați dincolo

abia atunci

atunci voi răcni din toate baierele

vei urla din adâncul plămânilor

dar nici ei nu vor putea să ne mai audă

dar nici ei nu vor putea să ne mai răspundă

ei vor fi cei cu ochii legați.

---

două luni

cărarea încolăcită

un vârcolac împrejurul meu

urmele mi se împrăștie

orbii aici se despart

întunericul mi se lipește de piele

intră în pori și îmi hrănește

carnea cu cârtițe

ochii nopții ieșiți din orbite

se rostogolesc între noi doi

---