Trist ca-ntrun haiku japonez
***
roi de ciori
roiesc
calul singuratic
merge abătut
printre firele de iarbă
verzi
care se întrezăresc
printre zăpada
cristalină
ca zahărul
roi de ciori
și eu
mai singură
ca niciodată
***
orașul acesta e plin
de femei singure
și triste
mi-ai zis
și ai plecat
să le consolezi
pe rând
pe toate
maseuza ta
psiholoaga
vânzătoarea de la doi pași
și nu
mie chiar nu-mi pasă
că pleci
numai cana
tremură
ca proasta
în mâna mea
***
sfârșitul unui alt început
vine mai repede
decât începutul sfârșitului
însuși
singurătatea
singura constantă
vinul
tot mai limpede
înțeleg
lumea din care s-au retras animalele
este chiar lumea mea
prin crăpături răsar
primele fire de iarbă
verde crud
verde fraged
promițător
e martie
bradul din dormitor
încă îmi blochează trecerea spre
dulapul cu rochii
Bob Marley a știut pentru cine
a meritat să sufere
eu încă nu știu
***
cu o cheie obișnuită
ai descuiat
o ușă neobișnuită
marea se lovește
ca proasta
de stânci
moartea provizorie
te scapă de toate
îți conservă naivitatea
îți este milă de mine
în loc să mă iubești
refaci puzzle-ul
vrei să înțelegi
vrei să mă înțelegi
eu nu vreau decât
să mă îmbrățișezi
broasca țestoasă
nu înțelege că e în pericol
nici când apa fierbe
***
ca o coajă de nucă
uitată în grădină
ca o piele de șarpe
în pustiu
ca o coajă de banană
lângă tomberon
ca o cochilie
pe malul mării
ca leșul unei pisici
peste care trec
bicicletele, tricicletele, trotinetele, cărucioarele, mașinile, camioanele, tractoarele,
eu
ținându-te de mână
***
tot ce-ți ceream eu era
să stingi lumina
tu voiai să facem
artă
din sex
îmi explicai că nu e suficient cât
de important este asta
pentru un artist
după
mi-ai zis că atunci când te desparți
de cineva
te masturbezi zilnic
timp de o săptămână
și-apoi nu mai suferi
Leave a comment