Tys nezemřela II – Tys nezemřela od koshra hashemiho / Tu n-ai murit de koshro hashemi / You didn’t die by koshro hashemi

(Na Tvoji Pamět)

jmenuji se koshro hashemi a jsem i.t. inženýr z teheranu, a Ty, moje milovaná yasmina sinaiová, jsi byla moje snoubenka. zmizela jsi tohoto dne a potom  jsem Tě už nikdy neviděl. neoficiální zprávy tvrdily, že ses odvážně zúčastnila velké demonstrace na podporu práv íránských žen a že Tě ten samý den zatkli speciálni elitní jednotky  revoluční gardy. od té doby jsem neměl od Tebe žádné zprávy, ale pozdější neoficiální zprávy tvrdil, že několik desítek účastnící manifestace byly znásilněny brutalizovány a zabíty v sídle velitelství teheránské policie. opakovaně jsem žádal policejní zařízení  vydání mrtvoly mojí snoubenky, ale od úředníků jsem nedostal vůbec žádnou odpověď. trvalo mi dlouhé týdny na to, abych pochopil pravdu, ale teď je mi všechno jasně. a taky vím, že nejsem jediný, tato pravda byla odhalena. právě proto jsem cítil, že musím napsat níže uvedena slova, z kterých se postupně vyvinula první a poslední báseň, kterou jsem v životě napsal

Tys nezemřela, jen Tvá pozdní krev

se proměnila v mízu

a nevděčně se vytratila

prasklinami do nikam způsobenými suchem

jedle pak vyrostla

a zapustila kořeny do těla

chřadnoucího rána

objímal jsem Tvůj kmen

hladil jsem Tvé větve

líbal jsem Tvé šišky

kleče na kolenou 

jsem se rozplynul

v písečných slzách

a marně jsem rozrýval zem

ve tvém stínu

nicméně bylo to až v tu chvíli, kdy jemné šustění Tvých zelených jehličí

rychle růstajících a ihned zakrývajících

celý strom začalo svůj tajemný duet

s šuměním větru, že jsem si uvědomil,

že jsem nikdy neviděl Tvé vlasy:

totiž naše náboženství zakazuje takové  intimnosti před svatbou

musím říct, že jsem byl ctitelem tradic

konvencí a pravidel

byl jsem hrdý na to, že jsem dobrým občanem své země

a vzorným věřícím

a právě proti tomu všemu ses Ty rozhodla protestovat

pro mě byly Tvoje důvody stejně neznámé

jako barva a tvar Tvých vlasů

a stejně nepochopitelné jako koncert Tvých jehel

smyslně škrábajících, štipajících a líbajících

nehmotná ňadra

dnešního ranního vzduchu

přece jen něco bylo jasné

tvé vlasy, které jsem nikdy neviděl

byly stejně živé jako zelené jehličí

a jako jedle, jejíž větve přikryvaly

a jistě mnohem živější než vzdělání, které jsem dostal,

které mi zakázalo vidět je před svatbou

a Tobě ukázat světu jejich krásu

a tím prokázat jejich schopnost zakrývat celou jedli,

živější než já

a stejně živé jako Ty

pokud jsou Tvoje vlasy naživu

nemůžeš být mrtvá

Tys nezemřela.

---

(În memoria ta)

numele meu este koshro hashemi și sunt un inginer i.t. din teheran, iar tu, iubita mea yasmina sinai, ai fost logodnica mea. ai dispărut în ziua aceea și nu te-am mai văzut niciodată. rapoarte neoficiale afirmă că ai participat cu mult curaj la o mare demonstrație în sprijinul drepturilor femeilor iraniene și că ai fost arestată în aceeași zi de unitățile speciale de elită – gardienii revoluției. de atunci nu am avut nicio veste de la Tine, dar rapoartele neoficiale ulterioare au susținut că mai multe zeci de participante la demonstrație au fost violate, brutalizate și ucise în sediul poliției din teheran. am cerut în repetate rânduri poliției să îmi elibereze cadavrul logodnicei, dar nu am primit niciun răspuns de la oficialități. mi-a luat săptămâni lungi până să înțeleg adevărul, dar acum totul îmi este clar. și mai știu că nu sunt singurul, că acest adevăr le-a fost dezvăluit și altora. de aceea am simțit că trebuie să scriu cuvintele de mai jos, care au evoluat treptat în prima și ultima poezie pe care am scris-o vreodată în viață.

Tu n-ai murit
doar sângele târziu
ți s-a diluat în sevă
scurs nedrept
prin crăpăturile către nicăieri ale secetei
iar bradul a crescut
răspândindu-și rădăcinile prin trupul
bătrânei dimineți
eu ți-am îmbrățișat tulpina
ți-am mângâiat ramurile
ți-am sărutat conurile
și m-am topit
îngenuncheat
în lacrimi de ceață
și am săpat în zadar
la umbra ta

totuşi, abia în clipa când foşnetul moale

al acelor Tale verzi,

care au crescut repede și au acoperit imediat

întregul brad, și-a început misteriosul duet

cu susurul vântului, mi-am dat seama

că nu ți-am văzut niciodată părul:

religia noastră interzice astfel de intimităţi

înainte de căsătorie

trebuie să menționez că repectam

tradițiile, convențiile și regulile noastre,

că eram mândru de a fi un bun cetățean al țării mele

și un credincios exemplar

dar împotriva tuturor acestor lucruri

ai hotărât tu să protestezi

pentru mine motivele tale erau la fel de necunoscute

precum culoarea și forma părului Tău

și la fel de neînțeles precum concertul acelor Tale

care zgâriau, înțepau și sărutau senzual

sânii imateriali ai aerului din acea dimineaţă

totuși, ceva era clar:

părul tău, pe care nu l-am văzut niciodată,

era la fel de viu ca acele verzi,

ca bradul ale cărui ramuri le acopereau

și cu siguranță mult mai vie decât educația pe care am primit-o,

care mi-a interzis să-l văd înainte de nuntă,

iar ție să arăți lumii frumusețea lui,

demonstrându-i astfel capacitatea

de a acoperi un brad întreg,

mai viu decât mine,

și la fel de viu ca tine

dacă părul tău este viu

tu nu poți fi moartă tu n-ai murit.

Traducere de Kateřina Kozlovská

---

(In Your Memory)

my name is koshro hashemi, i am an i.t. engineer from teheran, and you, my beloved yasmina Sinai, were my fiancé. you disappeared that day and since i´ve never seen you again. unofficial reports claimed you took part, with an incredible courage, in a great manifestation in support of Iranian women´s rights and that you were arrested the same day by the special elite troops, the guardians of the revolution. no news from you since, but later unofficial reports claimed a few tens of participants in the manifestation were raped, brutalized, and killed in the headquarters of the teheran police. i repeatedly asked for the corpse of my fiancée, but no answer at all from the officials. i needed some long weeks to understand the truth, but now i am aware of it. and i also know i am not the only one to whom this truth was revealed. therefore i felt i had to write down the following words which little by little developed into the first and the last poem i wrote in my live.

you didn’t die
only your late blood
diluted into sap
unfairly lost
through the cracks towards nowhere carved by drought
so the fir tree grew up
spreading its roots through the body
of the old morning
I cuddled your trunk
I fondled your branches
I kissed your cones

and while kneeling

I melted into fog tears
and I dug in vain
under your shade

but it was only in the moment

[+when?] the gentle murmur of your green needles

quickly raising and covering the whole tree

started its mysterious duet with the susurrus of the wind

that I realized I had never seen your hair:

our religion bans this kind of familiarity

before the wedding

I must say I was happy with respecting traditions

conventions, and rules

I was proud to be a good citizen and an exemplary believer

and it is just against all this that you chose to protest

to me your reasons were as unknown

as the color and form of your hair

and as ununderstandable as the concert of your needles

sensually scratching, impaling, and kissing

the immaterial breasts of this morning’s air

nevertheless something was clear though  
your hair that I had never seen

was as much alive as the green needles

and as the fir tree its branches they covered

and for sure much more alive than the education I was given

and that banned me to see it before the wedding

and you to show to the world its beauty

and thus to prove its fir tree covering power

more alive than myself

and as much alive as you  

for, if your hair is alive

you can’t be dead

you didn t die.

Traducere de Judit Antal

---