Un atlas al frumuseții interioare
Chiar și înainte de a deveni profesor, aveam o nostalgie și un respect nețărmurit față de profesorii mei din toate etapele de școlarizare, de la școala primară, trecând prin gimnaziu, liceu, și chiar la facultate și master, întotdeauna am avut cel puțin un profesor sau o profesoară pentru care am nutrit o admirație reală și la a cărui sau a cărei materie învățam mai cu sârg tocmai datorită lui sau ei. Însă abia când am devenit la rândul meu cadru didactic, am descoperit ce înseamnă cu adevărat viața de profesor, cât zbucium și trudă presupune pregătirea zilnică pentru a fi impecabil la catedră, în fața elevilor. Dar mai ales, am înțeles cât de fascinantă, de complexă, de dătătoare de bătăi de cap și de inimă este relația cu elevii, mai întâi cu cei pe care îi păstorești ca diriginte, apoi cu toți ceilalți pe care vrei să îi ajuți să crească atât sufletește, cât și intelectual.
La cât de complexă și fascinantă este viața de profesor s-a gândit și Diana Iepure, care a adunat între paginile antologiei de proză scurtă Profesori la tablă. Exerciții de libertate (coordonator Diana Iepure, Editura Paralela 45, 2025) o samă de 16 profesori-scriitori sau scriitori-profesori, pe care în prealabil i-a ispitit să scrie câte o proză, autobiografică sau ficțională, dar musai inspirată din activitatea fiecăruia de la catedră. Au răspuns prezent și au ieșit la tablă, rezolvând cu brio exercițiul de libertate propus, următorii: Arcadia Solum, Anda Vahnovan, Shrek Timea, Florin Dumitrescu, Adrian Jicu, Georgiana Sârbu, Adrian Mureșan, Romeo Aurelian Ilie, Ștefania Mihalache, Daniela Luca, Maria Pilchin, Andrei Mocuța, Irina-Roxana Georgescu, Nina Corcinschi, Lia Faur și Cristina Bogdan. Așadar, profesori din toate sferele, de gimnaziu, liceu sau din mediul universitar, din comunități rurale și urbane, profesori pentru învățământul special, care lucrează cu elevi cu cerințe educaționale speciale sau din medii defavorizate, proferi din România, Republica Moldova, Ucraina, Anglia, Italia, altfel spus, de pe toate meridianele lumii pe care se vorbește limba română, pe care se face școală în limba română.
Fiecare dintre aceștia a ilustrat în manieră personală experiența sa profesorală, iar toate textele, puse cap la cap au dat naștere unui puzzle care ilustrează cu maximă sinceritate viața cadrelor didactice și situația reală a învățământului românesc de pretutindeni, cu toate cele bune, dar și cu cele rele.
Dar mai mult decât atât, a ieșit un atlas al frumuseții interioare, ca să parafrazez titlul nu mai puțin fascinantului album realizat de fotografa Mihaela Noroc, pentru că accentul a căzut, de fiecare dată, nu pe metodică, nu pe didactică sau pedagogie teoretică, nu pe planuri de lecție concepute cu mari bătăi de cap, ci strict pe componenta umană, fie pe relația profesor–elev, fie pe drama elevului, fie pe cea a profesorului. S-a arătat astfel că, atât profesorul, cât și elevul sunt în primul rând oameni normali, firești, cu slăbicini de tot felul, dar și cu momente de excepționalitate, manifestate prin luarea unor decizii mai mult sau mai puțin dificile, în momente de maximă importanță; cu calități și defecte, cu zile mai bune sau zile mai rele.
S-a arătat, de asemenea, că școala nu este nicidecum doar despre informații înmagazinate și livrate perfect, despre examene de titularizare sau de evaluare, în cazul elevilor, luate cu brio sau ratate „la mustață”, nici măcar despre regulamente respectate cu strictețe sau chiar cu sfințenie, ci este în primul rând despre adaptabilitate, despre emoții, despre empatie și vulnerabilitate, despre lacrimi și zâmbete, despre conversații încinse dar pline de sens, despre căderi și ridicări, despre obsesii sau momente limită, despre greșeli și iertare și, bineînțeles, pentru a parafraza și subtitlul antologiei, despre exerciții de libertate și responsabilitate și, nu în ultimul rând, despre asumare, despre a fi unul lângă celălalt, unul pentru celălalt, nu unul contra celuilalt. Despre a fi o echipă, despre a coordona, nu despre a conduce. Despre a fi lider, nu șef.
Recomand această antologie în primul rând tuturor profesorilor, pentru că sunt convins că îi va ajuta să devină ei înșiși, atât la catedră, în fața elevilor sau a studenților, cât și în viața reală, că vor învăța să își dea voie să fie autentici și dezinhibați, desigur, în limitele decenței. Dar o recomand, în egală măsură și elevilor și părinților care sunt cu adevărat interesați să înțeleagă ce se întâmplă în mintea, sufletul sau viața unui profesor. Sunt convins că dacă toți cei cu adevărat interesați de „mecanismul” învățământului, vor citi această carte, fața școlii românești se va schimba în bine. Desigur, nu de pe o zi sau alta, ci pas cu pas, încet dar sigur.
P.S.: Recomand, de asemenea și revista Repere Curriculare Actuale, nr. 1/2025, editată tot de editura Paralela 45, care este perechea non-ficțională a antologiei Profesori la tablă. Exerciții de libertate.
Leave a comment